12 iunie 2017

Pauza

In iunie 2013 am facut o prima entorsa la o alergare prin padurile din Pfalz. Toata povestea a durat cam o luna pana cand am inceput cat de cat sa ma misc mai cu talent. Anul asta, la inceput de mai, s-a intamplat din nou la o alergare de sambata si evenimentul m-a pus din nou pe butuci o luna de zile. Adica in mai in afara de niste iesiri pe cursiera nu s-a intamplat mare scofala. Glezna umflata, un ultramaraton ratat dar in schimb mult timp petrecut cu familia si o pauza de saptamani bune.

Nu e prea mult de povestit. Planul era sa fac cu Michael o alergare de vreo 30 de km. Imi amintesc ca eram super in forma si cei 25 de km aproape ca nu i-am simtit cand am alunecat complet aiurea pe o pietricica, s-a auzit un zgomot dubios si gata. Am cazut in cur de durere si am luat-o usurel catre casa injurand amarnic printre dinti.
La vreo 3 km de locul faptei
Peste doua ore eram la doctor, am facut o radiografie si am avut noroc. Nu e nimic rupt. Am primit niste benzi elastice si indemnul ca cel putin o luna sa nu alerg. Pfuuuu...  

In principiu nu e mare lucru doar ca s-a cam dus pe mana toata forma acumulata in ultimele luni si o sa am mult de munca in iulie, august si septembrie. Planurile de a parcurge 100 de mile la mijloc de octombrie raman in picioare in cazul in care nu mai intervine nimic.
La 1 km de locul faptei
Intre timp am inceput sa fug anemic pe asfalt si in curand incep din nou alergarile mai lungi pe poteci. Chiar sambata vreau sa reiau traseul care m-a scos din circuit in ultima luna.

Salutare si miscare!