30 ianuarie 2017

Rodgau Ultramathon

Ianuarie friguros in Germania cu zapezi si temperaturi cazute mult sub 0. Cu toate impedimentele binecunoscute inceputului de an am reusit sa fac niste alergari mai lungi si imi incropesc un plan pentru anul in curs. Unul din punctele din planificare e participarea la ultramaratonul de la Rodgau care in mod traditional are loc la final de ianuarie si aduna la start foarte multi alergatori.

Doi ani la rand am fost la inceput de an la Petit Ballon in Alsacia. De ceva vreme m-am hotarat sa nu mai repet ultramatoanele doar in cazul in care nu reusesc sa le duc pana la capat. Nu mai am atat de mult timp liber si vreau sa vad cat mai multe locuri in urmatorii ani. Pentru ca actiunea cu Petit Ballon a cazut, am cautat ceva in apropiere si am dat de concursul din Rodgau.
Photo credit: laufen.de
Paradoxul din Rodgau e o alergare in cerc cu 10 ture plate de 5km. Un fel de moartea pasiunii pe asfalt si drum forestier ca in palma. Paradox, pentru ca se strange toata floarea alergarii din Germania de la trail-runneri celebri pana la alergatori foarte buni de maraton. Lume din toata tara, ba chiar si de prin tarile invecinate. Pe listele de start erau vreo 800 de inscrisi.

M-am trezit sambata ca pentru o zi de munca iar la orele 7 eram deja in drum spre eveniment inghitind kilometrii autostrazilor germane. Mic dejun in masina, cola, muzica in difuzoare si peste o ora si jumatate eram parcat in fata clubului de atletism din Rodgau. Am luat rapid numarul de concurs si m-am bagat din nou in masina. Afara sunt -8 grade si dardai deja din toatre balamalele. Am stat cuminte in masina, am mai pornit motorul din cand in cand, iar la 9:45 cu 15min. inainte de start am pornit catre armata de alergatori.

Frig de crapa pietrele. Ma pun mai in spate si incerc sa nu il injur pe crainic cand ne zice ca e vreme foarte buna de alergat. Sunt incotsmanit cu 3 tricouri, geaca, manusi, buff, caciula si tremur ca un caine. Noroc ca am venit chiar la timp, in doua minute incepe numaratoarea inversa si pornim.
Foaie tehnica: 
Cifre: 50km aproape ca in palma. 10 ture de 5 km.
Teren: jumate asfalt, jumate forestier foarte bine batatorit.
Meteo: vreme de ianuarie. Frig, constant -8 chiar daca a fost soare.
Echipament obligatoriu: nimic.
Prima tura e de recunoastere. Se alerga destul de tare pentru nivelul meu si observ, dupa vorba / dupa port, ca majoritatea sunt alergatori de maraton, foarte versati pe asfalt. Astia ca mine iti sar din prima tura in ochi, prefera marginea de pamant a drumului si se bucura cand asfaltul se termina. Stiam ca e cam mult asfalt dar ma asteptam ca forestierul sa fie mai avantajos insa degeaba. E totul drept ca in palma si inghetat ca un drum de beton. In picioare am Salomon Wings 8 si nu ma avantajeaza  deloc. Puteam fara probleme sa iau papucii de asfalt. Asta e, ii dam inainte.

Concursul e traditionalist si adopta toate regulile federatiei germane. Una din chestiile care m-au debusolat a fost un set de regului primite pe mail de la organizatori printre care cea care spune ca nu ai voie sa alergi cu casti in urechi. Evident nu le-am luat la mine desii am vazut pe urma multe lume ascultand muzica. Asta a fost marea lovitura data Zen-ului, caci nu e usor sa fugi in cerc 5 ore intr-o campie, fie ea si impadurita pe alocuri.

Despre echipamentul folosit:
  • trei tricouri pe mine + geaca Salomon Bonatti
  • caciula, buff, manusi
  • pantaloni lungi + scurti peste.
  • papuci Salomon Wings 8. M-au cam batut vreo 15km.
  • Ciorapi Falke.
  • ceas: Garmin Fenix 3
Prima jumatate a trecut destul de repede ba chiar am avut si un timp bunicel. Plictiseala a inceput sa ma roada in cea de-a doua parte. In plus mi-am dat seama ca nu mai am antrenament pe teren plat si imi era greu sa pastrez un "pace" constant. O alta buba au fost papucii care numai de alergat pe asfalt nu sunt facuti si au incepu sa ma roada un pic. Combinatia de plictiseala, frig, bataturi e chiar dementiala. Asta a fost un antrenamet pe cinste pentru cursele lungi din viitor :))

Dupa tura a 7-a am inceput sa fiu din ce in ce mai pozitiv, am lasat-o si mai moale cu viteza si am degustat in tihna ceaiurile fierbinti din punctul de alimentare. Dupa 5 ore si vreo 13 minute am ajuns la final destul de stors dar bucuros de isprava si cu primul ultra al anului in traista.

A urmat incalzirea masinii la 25 de grade, incalzirea in scaun data la maxim, o doza de cola si aproape doua ore de autostrada pana acasa. Concluzia zilei: cine vrea sa alerge un ultra in ianuarie sa isi ia tzoale calduroase, papucii de asfalt, muzica sau podcast in casti si sa merga la Rodgau. Asta-i tot.

Track-ul meu: https://www.strava.com/activities/846979653
Site-ul oficial al evenimentului: http://rlt-rodgau.de/
Salutare si mult spor(t)!