30 octombrie 2016

DNF - Pfälzer Weinsteig 100 Meilen Ultratrail

Pe 15 octombrie am avut prima incercare de a parcurge 100 de mile. M-am inscris de multa vreme acolo si asta urma sa fie punctul culminant al anului in alergare si evident al intregii "cariere" (sic!) de alergator pe coclauri.
Pe la km30, proaspat ca un castravete
Nu a fost sa fie, am renuntat si am iesit din cursa la km120 cu mari pareri de rau si ganduri distorsionate de oboseala si frig. In prima faza am zis ca "asta nu-i de mine", ca e prea mult, ca nu am atata timp sa ma antrenez cat ar fi necesar, etc. Pana a doua zi cand organizatorii evenimentului mi-au scris ca am alergat excelent si tare s-ar bucura daca si in 2017 as mai lua startul pentru o noua incercare. Evident am acceptat...

Concursul e unul foarte intim, cum sunt multe evenimente de 100 de mile. Sunt cam 60 de starteri, majoritatea monstrii sacri dar si niste pulifrici din astia incepatori ca mine. Cam 30% nu reusesc sa termine. Sunt 100 de mile cu peste 5500m diferenta de nivel, altitudine moderata dar profil ca un fierastrau care iti scoate sufletul pe toata durata concursului.
Catre seara vremea a fost fenomenala
Exista doua chestii mai aparte care te pun la incercare: marcajul si punctele de alimentare.Traseul nu este marcat, orientarea se face dupa un marcaj turistic, traseul corespunde unei poteci de drumetie de 160km. In principiu suna bine, e pe alocuri greu de gasit marcajele si mai ales noaptea chestia asta iti pune nervii la incercare. Eu am avut track-ul pus pe etrex, treaba care m-a scos de vreo 3 ori din rahat. In total m-am ratacit de vreo 3 ori, probabil in total vreo 2-3km.

Punctele de alimentare sunt rare, iar acolo nu gasesti intotdeauna cea ce ti-ai dori. Ai nevoie de mancare in rucsac si cred ca cineva care te sustine pe drum e esential. La jumatatea traseului se poate lasa o geanta cu cele trebuincioase: haine de schimb, mancare, acumulatori, etc.

Startul s-a dat dimineta la 7 la o aruncatura de bat de granita cu Franta. S-a pornit destul de repede, probabil din cauza frigului si dupa cativa km printre randuri de vita de vie am intrat in padure. De aici traseul a fost im mare parte impadurit, doar pe alocuri se mai deschideau zarile peste Pfälzerwald. Pentru mine 90% nimic nou, intre timp cunosc muntii astia destul de binisor.
Meci, Gerhard!
Candva m-am intalnit cu Gerhard si am vazut ca avem aproximativ acelasi ritm, ne cunosteam si am ramas impreuna. El e mult mai experimentat si mai rapid, m-a tras dupa el si am incercat sa alergam amandoi. Nu sunt sigur daca a fost o idee buna, am ramas cu Gerhard 24 de ore pana am renuntat.

Gerhard a fost de altfel un excelent tovaras de alergare. Ne-am simtit amandoi super si au fost 24 de ore de referinta unde am avut de invatat foarte multe. I-am multumit de mai multe ori pe facebook pentru timp, "tipps & tricks", foarte tare! De asemeni le foarte-multumesc Fam Bünger pentru intreaga sustinere de pe traseu si evident lui Sebi care m-a dus acasa dimineata cind eram terminat ca o baterie. Dankeeeeee!!
Undeva pe la 3 dimineata, in apropiere de Neustadt
Pana la KM100 am mers fenomenal de bine, au fost pe departe cei mai buni 100k facuti de mine pana acum. Dupa km120 mi-a fost foarte frig, m-am simtit obosit si nu prea am mai putut sa mananc mare lucru. Candva catre dimineata la "ora lupului" am cedat, mai aveam inca aprox. 40km. Poate prea usor... nu am mai reusit sa ma motivez, muzica nu am avut la mine, l-am sunat pe Sebi sa vina sa ma ia cu masina si gata. Povestea lui 2016 s-a incheiat.

La final toti suntem mai destepti si putem face multa filosofie. Nu lungesc mult macaroana fara sens. Am punctat doar cateva idei pentru viitor:

Greseli probabile:
- am alergat cu cineva 24 de ore cu care nu m-am antrenat deloc. Cred ca asta a fost una din greseli pe care sigur nu o mai repet. Pe unele bucati, mai ales catre final m-am cam fortat si am cam iesit din ritmul meu clasic.
- la punctele de alimentare am fost cam agitat. Trebuia sa imi fac mai mult timp si sa ma hidratez mai mult, sa ma odihnesc mai serios.
- la jumatatea cursei se putea depune o geata cu haine de schimb (KM 80). Aici nu mi-am lasat nimic, i-am dat tot lui Michael care m-a asteptat la KM100 si mi-au lipsit unele lucruri pe traseu. Asta nu m-a facut neaparat mai incet, dar m-a obost un pic zen-ul :) 
- dupa KM100 mi-a fost frig, iar hainele care le-am avut la mine nu au fost tocmai solutia perfecta. 
- din diverse motive nu am fost foarte concentrat la cursa, trebuia sa fiu mai focusat un pic si sa vizualizez cumva mai clar partea ramasa din traseu.
- am uitat sa iau muzica/podcasturi pe telefon si castile, futu-i! Asta e o solutie fenomenala impotriva plictiselii si a gandurilor de renuntare. Nu trebuie ascultat tot timpul, dar pe final cand incepi sa iti pui intrebari te poate motiva substantial.

Chestii pozitive:
- pana la KM100 si  am mers fenomenal si cred ca am avut ca. 19 ore, ceea ce pentru mine si nivelul meu e mega-tare. Pana aici am avut pe ceas cam 4200m+.
- stiu traseul, ce ma asteapta si pot sa imi fac o strategie mai buna.
- revenim! Spaaartaaaa!! :)
Ultimul punct de alimentare in care am poposit. Oboseala si o supa.
Track-ul meu pana la km120: https://www.strava.com/activities/747282535