21 iulie 2016

Gran Fondo de iulie

Oare cate doage trebuie sa iti lipseasc sa alergi intr-o zi un maraton pe munte iar a doua zi sa vrei sa pedalezi 130km? Probabil nu putine chiar daca de ceva timp ne invartim in cercuri de nebuni asemeni noua, ca in ultima vreme, zic unii, ca alerga un ultra a devenit banal, ca locuim intr-o tara unde extrem de multa lume face sport, etc. Totusi in lumea reala suntem cam dereglati si pe buna dreptate... e un pic de exagerare la mijloc. Dar asta e. De fapt e doar o problema de perspectiva si de care parte a gardului te afli :)

Eu merg de obicei pe principiul ca in coditiile geografice nemtesti vara dureaza practic 4-8 saptamani si trebuie profitat de orice weekend uscat si iesit la miscare. Asa m-am gandit cu Sebi si am planificat sambata un fel de maraton montan (post anterior) iar duminica tura de cursiera pe meleagurile din Odenwald si Kraichgau.
Căldură mare, mon cher!
In prealabil am desenat tura pe Strava. Site-ul a devenit cu timpul din ce in ce mai complex si mai bine facut, turele se pot planifica cu usurinta, se pot exporta, tot ce vrei. Am fost atent sa bag doua catarari mai grele la inceput iar in restul parcursului am introdus drumeaguri cat mai izolate intre localitati in care nu am mai ajuns pana acum. 

Pe la 7 a aterizat Sebi la mine, am tras de o cafea pe terasa si la 8 ne urcam pe cursiere. In prima parte a cursei am avut parte de doua catarari lungi 5-7km cu vreo 8% si am stat la racoarea padurii. In Eberbach am facut o prima pauza pe o terasa unde am mai completat lichidele.

Dupa ce s-au terminat codrii patriei am iesit pe dealurile din Kraichgau. Umbra nu am avut decat in putine locuri iar Fenixul zice am avut o medie de 31 de grade in ziua respectiva. Cu suisuri si coborasuri succesive si caldura din belsug mi-a fost destul de greu si am inaintat ca un melc. Sebi s-a cam plictisit pe alocuri dar pentru experienta mea covarsitoare (suit pe cursiera de vreo 5 ori) m-a descurcat mai mult decat onorabil.
In Bad Wimpfen era o parada de tractoare de epoca
La Bad Wimpfen (km80) am facut o pauza mai lunga de pranz. Intre timp aveam senzatia ca pedalam intr-un cuptor incins, noroc ca astia au bere rece. Am stat la povesti si potoale la umbra terasei si cu greu ne-am urnit pentr cei 50km ramasi.

Dupa masa s-a facut parca si mai cald iar undeva catre Sinsheim am tras intr-o benzinarie pentru o doza de ceva racoritoare ca aveam gatul uscat iar apa fierbea in bidon. In benzinarie mi-am dat seama ca mai bine pedalezi in continuare decat sa te opresti, in pedalat parca eram mai ventilati.

Dupa niste icnituri si multe bidoane de apa golite, cred ca atat apa nu am baut niciodata, am ajuns inapoi in Neckargemünd. M-am simtit bine, usor fiert dar a fost o tura faina in care am vazut multe locuri noi si am avut in sfarsit parte de vara adevarata.
Arta si indemanare @ Sebi
La final 130km si 1700m+, pentru mine record absolut pe cursiera. E pentru prima data cand parcurg asemenea distanta, recordul anterior a fost de 115km. Cred ca mai aveam ceva rezerve chiar daca am fost cocosat de canicula. Asta e foarte bine pentru ca punctul culminant al verii este in august. Pe Strava tura de gran fondo ar trebui sa aibe 150km. Daca gasesc timp si vreme propice o sa incerc si distanta asta.

Track: https://www.strava.com/activities/636577152