25 mai 2016

100 Ultra-Trail Vipava Valley

Salutare! Sosim cu o relatare de la ultima escapada si unul din evenimentele majore de pe lista de anul asta. 100 Ultra-Vipava Valley e un ultramaraton tanar, aflat la a doua editie care are loc in Slovenia pe valea Vipava, la vreo 100km de capitala Ljubliana.

La concurs m-am inscris prin decembrie in timp ce planificam zilele de concediu si pe unde vroiam sa ajungem in 2016. Toata treaba a fost vreo 70€, am platit, primit confirmare, gata. La concurs am mai adaugat cateva zile de concediu pe litoralul croat si treaba a fost antamata.
Eu ma inscriu din timp la evenimente din astea pentru ca imi place sa am motivatie, mai ales iarna. Daca nu as avea un tel anume nu cred ca as iesi pe ploi si zapezi la alergat. Stiind ca mai sunt 4-5 luni pana la eveniment nu am incontro si ma motivez rapid sa ies la fugit. Stilul asta l-am adoptat de ceva vreme si vad ca functioneaza.


In rest logistica a fost simpla. Am rezervat cazare pe booking.com, ne-am suit in masina si dupa vreo 10 ore de autostrada am ajuns la destinatie.

Concursul

Startul s-a dat la 6 dimineata in centrul localitatii Ajdovščina (KM 0) in atmosfera de sarbatoare. Inca de la start din cauza vremii o parte a inscrisilor nu s-a prezentat. DNS au fost vreo 10 oameni, iar la alergat au pornit 90. Din toti astia aveau sa devina finisheri doar 57 de alergatori (rezultatele complete: aici).

La start m-am intalnit cu un neamt care m-a reperat dupa numerele masinii. Am stat un pic de vorba si s-a dus mai in fata, parea pus pe fapte si emotionat. Nu l-am mai vazut, a fugit ca o racheta si a aterizat pe pozitia 36. Felicitari!
In atmosfera ploioasa si pe muzica rock a inceput numaratoarea inversa. La start am fost inconjurati de o trupa imbracata in legionari romani in cinstea uneia dintre cele mari batalii din istoria Imperiului Roman ce a avut loc in apropiere. Pusi pe fapte de tobele si strigatele soldatilor am pornit si noi la alergat.
Foaie tehnica: 
Cifre: 110km /6000m+ oficial. Dupa ceasul meu au fost 114km si vreo 5400m+
Teren: multa poteca tehnica in mare parte pe creasta, calcar, noroi, daca ploua e teribil de alunecos.
Meteo: pot fi 3 sau 30 de grade. Eu am avut parte de ploaie si frig aproape toata cursa. 
Obligatoriu: frontala, geaca, apa, ceva de mancare, fluier, folie de supravietuire.
Dupa cateva sute de metri de asfalt am intrat pe poteca si am inceput sa urcam catre cresta prin padure. Poteca e abrupta si nu pot alerga decat pe unele portiuni scurte. Ploaia continua.

Sus in creasta e primul punct de control (KM 10). Se noteaza acribic numerele de concurs, primim niste apa si continuam. Prima senzatie de la inaltime e ca seamana totul teribil de mult cu Piatra Craiului amestecata cu Valea Cernei. Creasta e faina si abrupta, jos in departare se vad ceva localitati iar cand ploaia se mai domoleste si vantul imprastie un pic norii se vede pana departe catre Marea Adriatica.

Pe unele portiuni din creasta am putut alerga iar pe alocuri am inaintat foarte incet. Alerg pe pajisti verzi inconjurat de ceturi, trec pe langa ceva refugii montane si candva parasim creasta si intram intr-o micuta localitate (KM 16) unde e un nou punct de control. Aici mananc din nou ceva in graba, niste fete imi fac poze si pornesc mai departe.
Urmeaza o urcare abrupta catre Varful Mali Golak (KM 25), avem de urcat aproape 700m si terenul e destul de tehnic. Pe bucata asta am reusit sa ma ratacesc de doua ori. Prima oara era sa cobor din cresta complet aiurea iar a doua oara era sa ratez varful, cea ce ar fi fost stupid. In ambele situatii am folosit track-ul de pe telefon si m-am putut repede corecta chiar daca am balaurit aiurea un pic.

Marcajul a fost pe tata durata exemplar. Eu am pierdut poteca pentru ca nu eram destul de concentrat din cauza ploii dar in rest traseul a fost perfect marcat. Noaptea a fost si mai bine, benzile reflectorizante se vedeau in departare pana la sute de metri chiar daca era ceata si ploaie.

La o cabana montana (KM 36) am dat primele explicatii de ce pe numar am steagul Germaniei si pe mine ma cheama Mihai. Intrebarea avea sa repete peste tot pe unde m-am oprit, lumea a fost foarte prietenoasa si pusa pe povesti. De fapt organizarea a fost perfecta. Fara sa ii ridic pe sloveni in slavi, a fost cel mai bine organizat concurs la care am ajuns. Ce sa mai zic... erau pana si clatite calde la punctele de alimentare...

De pe varf a urmat o coborare de poveste, bucati de creasta abrupta, traversari de grohotisuri si o bucata de poteca care m-a marcat. A fost o curba de nivel lunga cu o potecuta de vreo 15cm latime pe care se putea alerga in voie de-a lungul unor pajisti alpine, palcuri de pini si printre stancarii. Fain! una dintre cele mai frunoase poteci pe care am fost pana acum.
Portiuni intregi de padure erau gaurite ca un cascaval de doline foarte mari iar unele din ele extrem de adanci. In unele locuri m-am putut apropia de palnia dolinelor si am vazut ca jos de tot pe fund aveau foarte multa zapada si gheata.

Am coborat indelung pana la o biserica in curtea careia s-a amenajat un punct de alimentare (KM 44). De aici am avut o pauza insorita. S-a oprit ploia si pentru doua ore am avut parte de raze calde. S-au uscat instantaneu toate hainele de pe mine, brusc s-au facut vreo 22 de grade.
Despre echipamentul folosit:
  • doua tricouri tehnice (unul in rucsac, unul pe mine)
  • manecute, caciula, buff, manusi (purtate mai ales in partea a doua a cursei)
  • geaca de ploaie (Salomon Bonatti). Pe la km 70 a cedat total, a intrat apa in ea si nu s-a mai uscat. La km 72 mi-a adus Scuba o alta geaca, una ieftina de la Decathlon cu care am ajuns la final.
  • pantaloni: Salomon Slab, scurti cu colant incorporat.
  • papuci Salomon Speedcross 3 pe care nu i-am schimbat pe traseu ca nu avea sens, ar fi fost in jumate de ora la fel de uzi. Ciorapi Falke.
  • rucsac: Salomon Advanced Skin de 5l. Fenomenal!
  • frontala: Silva Trailrunner II. Foarte buna! + baterii de rezerva.
  • ceas: Garmin Fenix 3 + brachet de alimetare si cablu. Altfel bateria nu tine decat vreo 17 ore.
  • mancare: am avut la mine Cliffbar dar nu am mancat decat 1 bucata. Din 10 in 10 km au fost puncte de alimetare cu absolut tot ce pofteste inima alergatorului.
  • ce nu am avut la mine si mi-ar fi trebuit neaparat in conditiile date: o frontala de rezerva, inca 2 tricouri de rezerva in rucsac, manusi impermeabile cu goretex ca am crezut ca imi pica degetele de frig, suprapantaloni de ploaie, o geaca de ploaie de rezerva in rucsac.
Am continuat sa cobor pana in fundul vaii (KM 51) de unde printre vita de vie, plantatii de kiwi sau piersici am trecut incet pe celelalt versant al vaii. Am trecut de jumatatea cursei si practic traseu incepe sa se intoarca spre punctul de start.

Pe versantul asta treaba a mers mai simplu. Vremea s-a mai imbunatatit, iar poteca a alternat in forestiere, bucati de asfalt, mici sate de munte sau bucati de padure. Veselia a fost insa de scurta durata, pe la Erzelj (KM 70) s-a pus o ploaie torentiala ca un perete de apa. Am fost in 10 minute ud complet si cu moralul la pamant. Am stat intr-un punct de alimentare sa ma mai incalzesc si am avut primele idei de abandon. Si restul concurentilor treceau prin aceleasi incercari, toata lumea injura printre dinti.
Cu Scuba am telefonat si am stabilit ca ne intalnim la Goce (KM 72), punctul de control de acolo se afla la mai putin de un kilometru fata de cazarea noastra, asa ca intalnirea a fost simplu de organizat. Aici am primit o alta geaca, mi-am schimbat tricoul ud si am pornit mai voios mai departe. Pana si ploia s-a mai domolit si a continuat mai mocaneste.

Treptat a inceput sa se intunece, dupa puctul de control de la Stjak (KM 79) mi-am aprins frontala. Au urmat poteci stramte prin padure si ceva forestiere abrupte. Ploia a continuat domol iar pentru ca ma apropiam din nou de firul vaii potecile deveneu din ce in ce mai namoloase. Jos in vale a urmat ultimul punct de alimentare inainte de asaltul final catre creasta. In localitatea Podnanos (KM 86) ne astepta multe lume in centru desi se facuse intre timp noapte. Aici am primit primele informatii cum ca sus catre varful Plesa sunt doar vreo 2 grade si o sa fie cam racoare.

A urmat un urcus interminabil, pe poteci cale de peste 1000m diferanta de nivel. Cu cat crestea altitudinea cu atat se facea mai frig iar vantul se intetea. Punctul culminat a fost sus intr-o sa intr-un punct de control (KM 91) amenajat intr-un cort militar unde organizatorii erau si ei cam inghetati. Am baut un ceai fierbinte, am schimbat ceva vorbe si oamenii s-au crucit ca vreau sa plec catre varf asa in pantaloni scurti. Drept e ca nici eu nu eram prea convins dar daca ajunsesem pana aici... ce era sa mai zic.

In timp ce ma deplasam prin valuri de ploaie pe creasta si tremuram din toate balamalele, mi-am adus aminte de o chestie de la o alergare de noapte din Pfalz cand unuia dintre noi i sa stins brusc frontala. astea sunt ganduri din astea vodooo... Evident eu eram singur, nu se vedea in nici o directie nimic si mi-am dat brusc seama ca nu am o frontala de schimb in rucsac, ca un berbec am uitat si de treaba asta. Nu vreau sa aprofundez ce s-ar fi putut intampla, dar sigur a fost ultima oara cand fug noaptea pe creste faca rezerva.

Undeva sus de tot vad o lumina rosie in ploia torentiala intre valatuci de ceata si nori. Atmosfera incendiara initial am crezut ca a luat ceva foc si arde in draci vreo cabana. Ceata face de fapt ca lumina unei antene de pe varf sa arate ca o torta uriasa. Din marcaj in marcaj ma apropii de varf si ajung in puctul de control de pe Varful Plesa (KM 96).

Aici sunt niste neni in varsta pusi pe glume. stau intr-o camaruta de beton, o parte a unei statii meteo si se incalzesc cu niste tuici. Eu sunt cam inghetat si nu mai am chef de povesti, plec in graba sperand ca mai jos de varf o sa se incalzeasca.

Ideea mea ca o sa cobor rapid si o sa se faca cald, nu s-a potrivit. A urmat o poteca stancoasa, transformata pe portiuni largi intr-un parau negru in care ma cufundam pana la glezne. Altitudinea scade al naibi de incet iar ploaia nu da nici un semn sa se domoleasca.

Cel mai enervant e ca nu sunt obosit, ma resimt un pic dar am mers atat de incet incat as mai avea rezerve pentru multi kilometri. Problema e frigul, am tricourile ude, manusile la fel, caciula, tot, nu cred ca e vreun centimetru uscat pe mine. Incep sa am retineri ca ajung la final, din fericire vad undeva in departare ceva lunimi, ma uit scurt la ceas si imi dau seama ca ajung la ultimul punct de control (KM 98).

Aici ma asteapta doua doamne cu ceai fierbinte, supa calda, ma simt ca in rai. Punctul de control e amenajat intr-o cabana montana, in soba troznesc lemnele, e cald si bine. Eu stau pe o lavita, iar din haine picura apa pe sub mine. Mai sunt mai putin de 10km dar nu mai am nici un chef, asa frig am tras ca sunt cu zen-ul la pamant. Ma gandesc pentru o clipa chiar sa a renunt dar pentru ca mai e atat de putin si ca mi-am petrecut o zi intreaga in ploaie nu ar avea nici un sens.

Ajunge in cabana si o grupa de sloveni, astia au inca toale uscate la ei, probabil primite pe traseu. Cu ei m-am tot depasit toata ziua si unul din ei e cam stors de puteri de ore bune. Primesc de la oamenii din punctul de control un tricou uscat iar de la alergatorii slovenii o pereche de suprapantaloni. Toalele astea m-au ajutat enorm pe astia ultimii kilometri, mai mult pe partea de motivatie caci ud am fost oricum. Le multumesc foarte mult pentru sportivitate si ajutor!

Dupa mai mult de jumate de ora de pauza la caldura refugiului montan pornesc si eu la vale. Poteca se transforma din nou intr-un parau prin care inaintez ca un ratoi dar nu prea mai conteaza mai sunt mai putin de 10 km.

Surpriza avea sa fie foarte aproape de final. Coborare abrupta si cea mai tehnica poteca din intreg traseul. Pe durata zilei am tot auzit de coborarea asta si acum ajung sa o cunosc pe indelete. E abrupt si stancos, plina de lespezi alunecoase si bolovani instabili. De abia ma tarasc si inaintez foarte incet. Undeva in negura noptii se aude ceva muzica si clipocesc luminile din Campingul Tura (KM 110).

Pe ultimul kilometru ma mai depasesc doi sloveni cu care rad un pic. Fiecare dintre noi vizeaza la un dus. Evident unul fierbinte ca din astea reci am avut parte toata ziulica. Candva pe neasteptate poteca se dilata, devine drum forestier, o vad pe Scuba, yuhuuuu!! FINISH!!!
E aproape 4 noaptea, stau in ploaie si ma zgaiesc la medalia de lemn. Imi vine greu sa cred ca am reusit si ca nu am inghetat pe traseu... in cap mai am o singura chestie: niciodata fara echipament adecvat! Punct.

Bine de stiut. Outro

  • Concursul e foarte bine organizat.
  • Startul si finishul sunt in locuri diferite (vreo 5km distanta). Transportul e posibil oricand si e gratis.
  • Se poate organiza un pachet cu echipament la mijlocul cursei. Eu nu am folosit.
  • Cine renunta e dus din orice punct de control cu masina jos la start.
  • Traseul e greu, tehnic, multe stanca, bolovani, etc. plus multa diferenta de nivel. Pe foarte multe portiuni eu nu am putut alerga.
La final lasand deoparte faptul ca am fost inchetat bocna m-am simtit chiar bine si chiar as mai fi avut resurse. Fata de 2014 cand am parcurs pentru prima oara 100km in Mallorca nu exista termeni de comparatie. Cei doi ani scursi de atunci cu cateva concursuri si multe alergari lungi si-au facut bine treaba. Nici o crampa, nici o problema de alimentatie, bataturi sau alte minuni. Dupa 6 ore de somn m-am trezit vioi cu niste febra musculara in limitele bunului simt. In aceiasi zi am facut o scurta excursie cu Scuba iar doua zile mai tarziu am iesit deja la o alergare scurta. Pana la urma nu e nici o vrajitorie sau vreo minune. Totul e legat de timpul investit, alergari lungi si multe in timp indelungat. Cam atat.
Multumiri multe la Scuba pentru suport si intelegere. // Multe multumiri baietilor de la Landau Running Company pentru toate sambetele de peste iarna petrecute cu mine prin paduri, in special Michael, Matthias, Thorsten dar si multi altii cu care am mai iesit la alergarile lungi de weekend. Danke! // Sanatace la tot poporul!!

Track-ul meu: http://www.strava.com/activities/576490920
Poze de-ale noastre: https://goo.gl/photos/ibbUSTm9kL36GJUT6

Site-ul oficial al evenimentului: http://100utvv.360vv.si
Turism in Valea Vipava: http://www.izvirna-vipavska.si

Salutare si mult spor(t)!