28 decembrie 2015

2015

Intr-una din zilele trecute mergeam cu masina catre servici iar la radio moderatorul a avut o idee nastrusnica. Ascultatorii erau rugati sa sune si sa descrie anul care tocmai se incheie in 5 cuvinte. Am auzit tot felul de descrieri interesante iar gandul mi-a zburat la anul meu. Pfuuuuai, in 5 cuvinte... greu de tot.

casa, ultramaraton, Pirinei, Spania, viitor.

Cea mai tare chestie din 2015 a fost ca ne-am mutat la casa noastra. Adica am scapat de proprietari si plata chiriei care e o treaba de mare succes pe meleagurile germanice. Asta e de departe el mai de seama eveniment al anului coloborat cu amenajari, zugraveli, carat mobila cu spinarea, etc.

Al doilea cuvant care mi-a venit in minte a fost ultramaraton. Da! si asta mi-a marcat tot douamiicinspele. Am alergat mult, foarte mult si am dus la final 3 ultramaratoane. Primul a fost Petit Ballon in Alsacia, a urmat in mai Transvulcania in Canare si am finalizat cu Trail de la Vallee des Lacs prin Franta. Cum a fost? Fenomenal! Si da, e chiar adevarata povestea cu "daca vrei sa vorbesti cu Dumnezeu, alearga un Ultra."

Noroc ca am plecat cu Scuba, Dana si Mihai in Pirinei ca altfel mai alergam pe undeva. Acolo am dat de mountainbike. Si ca de obicei nu a fost o plimbare de duminica. A fost transpirinei, adica 1000km de metebeu si vreo 25.000m diferenta de nivel. Explicatia cifrelor e un defect de al meu din vremuri stravechi: eu nu ma pot apuca de o chestie si sa o fac asa de weekend mai pe seara. Adica daca ma apuc de fumat, fumez doua pachete pe zi, daca ma apuc de alergat trebuie sa fug 100mile, daca ma convingi ca trebuie sa ne imbatam... si exemplele ar putea continua la infinit. De data asta am fost cu bicicleta in Pirinei si i-am vazut in totalitate - de la Mediterana la Atlantic. Punct.

Pe final de an ne-am apucat de spaniola. Da! Mergem din nou la scoala si invatam spaniola. Rozand asa creionul la ora, m-am scarpinat pe ceafa si mi-am dat seama ca am fost anul asta 5 saptamani in Spania. 5 saptamani! In mai in La Palma, in august in Pirinei si in noiembrie in Fuerteventura.

Ultimul cuvant care mi-a patinat pe neuroni in dimineata aia a fost viitor. Ciudat! Viitor pentru ca probabil in 2015 am devenit constienti ca e din ce in ce mai important sa ne gandim la viitorul nostru si sa ne calculam un pic pasii care urmeaza. Poate am inaintat un pic in ani, am devenit mai egocentrici iar elanul tineretii revolutionare s-a mai domolit... Ma rog, multa filosofie de dimineata cetoasa.

In ritm de hip-hop va zic: sarbatori fericite!