4 noiembrie 2015

Intrebari

Sambata se anunta vreme miraculoasa. Caldura se incapataneaza sa atarne de coamele muntilor pitici de pe la noi iar eu sunt pus pe treaba. Azi mi-am propus sa alerg vreo 35km. Nu pentru ca am simtit neaparat nevoia ci pentru ca pe Strava imi mai lipseau 35km sa termin o competitie pentru luna octombrie. Suna putin deplasat?

Indiferent de cat de deplasat pare, competitiile astea ma scot din casa si cred ca e de ajuns. Oamenii sunt in general animale lenese care se multumesc cu ceva de mancare si un loc cald unde sa se intinda. Alergatul nu prea intra in configuratia asta iar diversele metode de motivatie ajuta. Ce urmeaza oare in era like-ului si share-ului?
La noi vine Marina. Scuba alearga si ea azi, fetele se hotarasc pentru o tura de vreo 14km iar eu voi continua cu inca o bucla sa strang toti km propusi. Ne urnim pe la 9 si pornim in traseu catre Dilsberg, Neckarsteinach si retur. Alergam incet, facem multe poze. Azi am luat gopro-ul cu mine si incerc sa ma prind cum functioneaza. E destul de complicat de facut poze cu el, nu prea imi dau seama cum sunt incadrarile. Pfuuu...cum functioneaza dracovenia?

Jos in Neckasteinach revedem lebedele. Stau la panda si cand turistii se apropie de malul raului arterizeaza ca niste bombardiere dolofane cersind de-ale gurii. Nu le oferim nimic, facem repede niste poze si plecam mai departe. Schimbam versantul si ne intoarcem catre Neckargemünd. Trecem pe langa doua castele, urmeaza o poteca lunga si ingusta prin padure pana pe o pajiste plina de meri. Prin pomi si prin iarba e plin de mere. Pe astea nu le culege nimeni iar aerul e parfumat de mireasma merelor coapte. Ce urmeaza?
Nimic mai simplu: fetele isi urmeaza instinctele arhaice de culegatori iar asta poate dura mult si bine. Eu sunt la panatloni scurti si tricou, astept inghetat si rabdator sa isi dea seama ca nu se poate alerga cu 100kg de mere in rucsaci. Plecam mai departe catre sat. In fata garii avem vreo 15km pe ceasuri. Eu mai trebuie sa alerg, fetele se duc catre casa. Oare sa mai fug ...?

Vocea ratiunii invinge inca o data si pornesc catre varful Königstuhl. Pe poteca e liniste si pace, nu intalnesc decat un fecior speriat, ascuns bine in padure care tocmai invartea un cui. Miroasul il tradeaza de la distanta, se sperie de un pic de mine. Oare care-i fun-ul asa ascuns in boscheti?
Pana sus mai strand vreo 500m+ pe care ii simt in genunchi. Pe alocuri e destul de abrupt iar sus pe varf e ca de obicei multa actiune. Intre timp a iesit un pic soarele si s-a populat varful. Aici urca lumea cu masinile sa admire privelistea de peste oras. Ma simt usurat, incepe lunga coborare pe aceiasi poteca. Dupa aproape o ora opresc cronometrul in fata casei. Ceasul arata 36km si 1250m+. Eu zic ca ajunge....Hää?