25 noiembrie 2015

Fuerteventura - primul contact

De cateva zile au scazut temperaturile dramatic. Stau linistit si rup filele de calendar stiind ca soseste vremea de zburat in Canare. Anul asta am impachetat toata familia aflata in Germania si am dat click pe butonul de rezervare. 7 zile intr-un hotel aflat in sudul Insulei Fuerteventura.

Am incuiat cacaturile de la job intr-un sertar de birou, ne-am luat ramas bun de la lapovita nemteasca si ne regasim toti patru in avion: mama, tata, Scuba si subsemnatul. Planul era facut din trei puncte esentiale: sa il citesc pe George Orwell cu 1984 pe care in intunecimea mea l-am sarit, sa alerg pe coclauri la chiloti in timp ce in Odenwald ingheata ciupercile de frig si sa stau cu burta la soare sau in apa, dupa caz.
Cu Scuba pe Pico de la Zarza
In avion 80% pensionari, 15% familii tinere cu prunci si 5% rataciti. Pe ecrane ruleaza ceva comedioare siropoase americane pe care de obicei le urmaresti duminica intr-o rana. Eu ma concentrez pe Orwell iar dupa 4 ore Kindle imi arata 75% citit iar becurile si agitatia din jur imi clarifica situatia: aterizam.

In aeroport ne primim masinile intr-un amestec interesant de germano-engleza-spaniolo-romana si ii dam bice 80km catre sudul insulei. Pe langa caldura care ne izbeste din prima clipa ne dam seama ca suntem intr-un desert prelung pe langa ocean decorat cu niste munti micuti de-a lungul. Inaintam prin desert cu clima data pe 2 iar dupa o ora ne cazam.

4 stele, potoale, piscina, pantaloni scurti, promitator. Noaptea se scurge greu si ard de nerabdare sa aud nisipul vulcanic scrasnind sub papucii de alergare. Am cercetat pe telefon si am aflat ca azi soarele rasare la 07:18. La 06:30 ies din hotel si pornesc undeva in sus printre bolovani si un fel de poteca uitata. La o stana de capre omul tocmai scoate animalele afara. Se crapa de ziua, se termina poteca si continui in sus catre creasta. In coama muntelui ma ia vantul in primire, acel vant cald cu nume de masina nemteasca. Poze, rasarit, ocean si stanca.
Playa de Jandia
Coborarea e aventuroasa si abrubta. Restul zilei il petrec cu Scuba printre sate si palmieri, la cafele si admirat locuri si oameni. Undeva in coltul nord-vestic al insulei, in El Cotillo, facem o baie lunga pe o plaja plina de surferi. Apa e calda, incredibil de calda. Stam mult in ocean si ne lasam purtati de valuri. Mai departe la sud de Corralejo mai poposim intre dunele de nisip. Seara o incheiem cu familia impartind impresii de calatorie.

Zilele urmatoare sunt dedicate alergarii pe coclauri. Intr-una din zile alerg cu Scuba pana sus de tot pe Pico de la Zarza. Urcare grea la 30 de grade dar de acolo adiram cea mai faina priveliste a insulei. E incredibiul de cald si atata lumina incat uitam complet de atmosfera tubure din Germania. Pe Orwell l-am terminat azi de citit. Daca nu eram in Canare sigur eram deprimat vreo 2 zile. Cartea e super dar are un final dramatic.

O alta alergare cu Scuba am cules-o din ghidul de drumetie al insulei. Practic traversam dus-intors insula pe un istm ingust din Peninsula Jandia. Alergam pe o vale alpina si foarte desertica, pana intr-un pas si coboram pana jos pe o plaja pustie si lunga de zeci de kilometri. Impresionant. Facem o pauza intr-un local. Branza de capra, niste sucuri si pornim pe acelasi drum inapoi. Final in ocean, ore intregi de balaceala.
Playa Cofete dupa coborarea din Pasul Degollada
Intr-o alta dimineata m-am hotarat sa fug pe o poteca ce traverseaza insula de la nord spre sud, ultima bucata sudica de la hotelul nostru pana la Farul Punta Jandia. M-am trezit devreme si am plecat la treaba. La iesirea din hotel la orele 7:30 un ceas imi arata ca sunt 24 de grade. Nici nu am facut primii pasi si mi-am dat seama ca o sa fie treaba complicata. asa si a fost, bucata asta e foarte aproape de mare si foarte arida. Cale de vreo 25km a fost cald iar pe final o orgie de suisuri si coborasuri. Fain dar greu pe masura. Printre stancarii, nisip, plaje pustii si neaccesibile. La capatul turei m-a asteptat Scuba pe o terasa intr-un mic sat de pescari. Finalul zilei ca de obicei in ocean.

Doua zile am facut pauza de la fugit. Am stat cu familia pe plaja, multa balaceala, am vizitat capitala insulei si am pierdut notiunea timpului pe terase. In ultima zi am mai facut o alergare scurta si ne-am luat ramas bun de la coltul asta insorit de lume. Avionul ne-a adus in mai putin de patru ore in realitate.
La baie cu familia
In continuare raman la ideea mea mai veche ca daca ai ocazia sa iti cumperi o saptamana de vara in toiul iernii face toti banii. Azi, inainte sa scriu postul asta, am plecat ca de obicei la munca. Plecarea am intarziat-o 10 minute pantru ca masina era sub 30cm de zapada. Fara cuvinte.

Alte chestii:
Pentru planificare de concediu, avioane, cazare, plimbari, alergari sau drumetie pe langa internet am folosit doua carti utile:
  • Fuerteventura, Reiseführer, editura Dumont (ISBN 978-3-7701-9548-0). Are si o harta pliabila foarte buna a insulei.
  • Fuerteventura, Die schönsten Küsten- und Bergwanderungen, editura Rother (ISBN 978-3-7633-4303-4). Un ghid bun de drumetie. Folosit si pentru alergat.
Salutare si un pic de alergare!