12 octombrie 2015

Inceput de toamna

E primul weekend de multa vreme cand nu mergem in Pfalz. Avem o gramada de treburi si pe langa valtoarea in care suntem aruncati in fiecare zi vrem sa iesim la alergare sa mai descoperimi niste poteci prin apropiere. 

Se anunta un sfarsit de saptamana uscat, cu mult soare si temperaturi modeste. Intre timp soarele apune mai devreme, priveste mai piezis la noi pe terasa iar frunzele padurii s-au aprins de la galben palid pana la rosu intens. A venit toamna.

Saptamana s-a scurs incet precum picatura chinezeasca. Am studiat un pic harta de la openstreetmap si am gasit pe o curba de nivel paralela cu raul Neckar o poteca lunga de vreo 3 km care arata foarte apetisant. Am incropit un traseu pentru weekend si am integrat poteca asta de pe harta in traseul obisnuit.
Sambata de dimineata dupa o cafea cu lapte si niste dulcegarii am plecat catre varful din spatele casei. Pentru ca inca nu stiu cum il cheama am sa ii zic Varful lui Terente. Inca nu am gasit nici o harta topo mai de doamne-ajuta si denumirile astea de varfuri mai mici nu apar pe goagal.

Fuga pana sus. Pana sus pe Terente sunt vreo 250m+ in vreo doi kilometri. O poteca in zig zag taie curbele de nivel si drumurile forestiere si urca pana aproape de varf. Urmeaza o bucata de drum pietruit si o coborarea pe o poteca frumoasa pana la o fantana. Aici fac un popas scurt si admir departarile.

In zare pe un alt varf de deal se vede Dilsberg. Un sat dichisit care mie imi aminteste de asezarile din Transilvania. Cu putina imaginatie parca as fi la poalele Sighisoarei. Pe forestiere si putin asfalt, printre fanete, pajisti cu meri incarcati si vreo doua stazi asfaltate ajung in Dilsberg. La locul meu preferat langa un tei cat toate zilele, la poarta de nord a cetatii, e o mare adunare de pensionari. Imi iau repede talpasita si cobor pana jos la rau pe poteca.
Pe malul Neckar-ului dau de multe pasari. Niste gaste salbatice se uita curioase la mine iar cateva lebede cersesc de zor ceva de-ale gurii. Drumul drept de pe malul apei se termina curand si urc sustinut pe poteca pana pe un bot de deal de unde admir doua castele medievale. Fac o pauza mai indelungata, e partea de traseu unde nu am mai fost.

Admir castelele, fac niste poze si pornesc mai departe pe o poteca faina asezata matematic. Dupa inca vreo 3km ma pomenesc intr-o livada de meri. Miroase puternic a mere coapte, frunze umede si ciuperci. Adun si eu cateva mere si plec mai departe. In 20min sunt din nou acasa cu vreo 16km in picioare. O sambata mai linistita dar pitoreasca.
Soarele parca explodeaza duminica dimineata. Azi alerg cu Scuba pe o vreme ca in povesti pana sus pe varf doar cat sa iesim un pic la miscare. Initial nu aveam in plan sa alergam insa vremea e mult prea frumoasa sa ratam ocazia. Poate e ultimul wekend caldut de anul asta. Ne luam mult timp si admiram padurea in toata splendoarea. Frunzele parca au luat foc iar soarele puternic amplifica culorile toamnei. E o vreme de vis, e cald si bine. Fugim cu pofta si incheiem un weekend plin.

Saptamana viitoare avem in plan sa ajutam la un concurs de 100 de mile care se desfasoara in Pfalz. O sa vin cu ceva povesti.