15 august 2015

TransPirinei #1 - Intro. Primele 7 zile

Urrraaa!!! Ne-am intors victoriosi. Adica am reusit sa traversam pe biciclete Muntii Pirinei incepand de la Marea Mediterana pana la Oceanul Atlantic in 14 zile. Au fost doua saptamani de poveste cu momente de vis, clipe grele, calduri dogoritoare, ploaie, ceata, frig si muuuult munte. 1.000 de kilometri de mtb cu 25.000m+ si un vis mai vechi implinit.
In cele ce urmeaza am sa incerc sa relatez povestea ultimei ispravi si o voi imparti in trei postari dupa cum urmeaza:
Pentru ca imaginile spun mai multe decat saracia mea de cuvinte: aici sunt pozele. O selectie cu imagini facute de Mihai si de mine plus fotografii din drumetiile si turele de bicicleta ale fetelor.



Intro. Ideea

Ideea acestei traversari ne-a venit rascolind internetul in vremurile de iarna cand stai la caldura si astepti vremuri mai bune. Am gasit pe net o carte scrisa de o trupa de mtb-isti nemti (Birgit Wenzl, Frank Hartl - Pyrenäen-Cross: Mit dem Mountainbike vom Mittelmeer zum Atlantik), am mai sapat pe un forum german pentru mai multe informatii, am gasit filme pe youtube si multe poze si s-a nascut un plan.

In planificari au fost implicati prietenii mei Mihai si Sebi. La tura am mers numai cu Mihai. Sebi din motive personale nemaiputand sa ne insoteasca. Inca din start le multumim fetelor care au fost de acord sa ne fie alaturi si sa faca asistenta pe parcursul turei. Fara ele excursia noastra nu ar fi fost posibila.
Pe scurt urma sa mergem la Mediterana cu masinile, Dana si Scuba sa conduca masinile de asistenta si sa isi faca propriul program de peste zi, noi sa biciclim si sa facem cu toti jonctiunea catre seara.

Ghidul nemtesc ne-a fost de mare ajutor si a fost facut cu cap. Etapele incep in localitati, la mijlocul zilei e o pauza intr-un sat iar seara etapa se incheie de asemenea intr-o localitate. Pentru fiecare sat sunt listate posibilitati de cazare cu numere de telefon si tot ce trebuie. De asemenea cartea vine cu track-uri GPS, astfel problemele de planificare sunt aproape rezolvate.
Detaliat despre logistica, echipament, planificare, track-uri, cazari, costuri, etc o sa scriu intr-un post separat. Acum cat imi sunt imaginile proaspete pe retina o sa incerc sa relatez povestea turei. De mare folos mi-au fost niste notite facute seara rapid la un pahar de vin spaniol.

Pe 18 iulie am plecat de la Heidelberg in graba mara in toiul noptii. Mihai a rezervat un bungalow intr-un camping francez aproape de granita spaniola. Aici am stat doua nopti si neam bucurat o zi de plaja Mediteranei inainte sa pornim in tura. De pe plaja am cules o piatra pe care am pus-o in rucsac cu gandul sa o arunc in Atlantic peste doua saptamani. 

Ziua 1 (20.07.2015)
Pe scurt: caldura mare, fantani cu apa calda, mancare, rock, motociclisti, coiala, San Miguel. 75km/1664m+ http://www.strava.com/activities/350220915

Ne-am trezit la ora 6 de dimineta in campingul francez, am impachetat repede si am ponit cu masinile spre Cap de Creus. De aici urma sa dam startul turei. Drumul pana acolo a fost tare serpentinos. Pe mine ma enervau renaulturile francezilor care mergeau lipite de curul masinii incercand parca sa sara peste mine.
Pe la 9 am ajuns la Cap de Creus. Caldura mare inca de dimineata dar aici la malul Mediteranei avem un pic de briza. Dupa niste reglaje la bicicleta si verificari de echipamant am plecat pe drumul asfaltat catre Cadaques si fetele au pornit si ele cu masinile. La Cadaques am ajuns rapid, e foarte pitoresc pe aici, mai fusesem in satul asta in urma cu ceva ani dar parca azi imi place mai mult.

De aici am iesit intr-un forestier si am inceput sa urcam catre o mica creasta dupa care a urmat o coborare din nou catre Mediterana catre El Port de la Selva si mai apoi catre Llanca. Drumul forestrier e destul de dubas, nu seamana cu ce vedem in fiecare zi in Germania, e foarte accidentat cu bolovani, nisip inselator. Era sa cad o data dar nu s-a intamplat nimic spectaculos.
In Llanca ne-am intalnit cu gagicicle si am luat pranzul pe faleza intr-un restaurant. Dupa o ora de pauza am pornit mai departe. Dupa ce ne-am indepartat un pic de coasta s-a lasat o caldura insuportabila. GPS-ul lui Mihai arata mult peste 40 de grade. Norocul nostru a fost ca am trecut prim mai multe satuce catalane dotate cu fantani publice. La fiecare fantana intalnita ne udam din cap pana in picioare. Bidonul de baut e folosit si pentru imbaiat.

Unele dintre fantani aveau apa "calda precum pisatul de elan". Cu greu ne-am tarat prin caldura amiezii. Candva Mihai zice ca mai avem vreo 12km. De aici eram ca si scapati. La o benzinarie intalnita pe drum ne oprim si radem o inghetata. E plin de tiristi romani si unguri.
Dupa mai o ora de pedalat printr-o padure de pluta ajungem la Darnius. Fetele erau deja la cazare. Cazarea e un Hostal de motociclisti care asculta muzica la maxim, seful avea azi ziua de nastere si se preconiza chef mare. La 8 ne-am pus toti la masa si am mancat impreuna cu vreo 15 motociclisti nemti. Mancare buna, bere San Miguel, muzica rock si o seara spaniola cu temperaturi ridicate. Maine vrem sa ne trezim la 7 iar la 8 sa plecam in etapa a doua.

Ziua 2 (21.07.2015)
Pe scurt: bulboaca de pe Teis, porumbele, downhill la deal si la vale, mere, foame, poteci grele. 59,7km/1842m+ http://www.strava.com/activities/351045732

La 7 a fost trezirea dupa o noapte grea. Motociclistii au chefuit pana tarziu in noapte. La micul dejun am mancat de prin desagi si am plecat la ora 8. Prima parte a zilei a fost rapida. Am trecut cu viteza prin mai multe sate catalane si am avut ritm alert. Pe la mijlocul traseului am ajuns la un rau de munte unde se putea face baie "la bulboaca". Imbaiatul era recomandat si de autorii ghidului dupa care ne calauzim si noi.
Ne-am balacit in voie. Apa era numai buna de facut baie si de redus un pic temperatura corpului. Afara caldura tropicala. Aveam deja 40 de km la bord, raman inca 20 si nu ne facem mari probleme.

Dupa baie si dupa ce ne-am uscat un pic am plecat mai departe. Ne mai ramaneau doua catarari. Dar vai!... a fost ceva de genul "downhill la deal", adica am impins la biciclete pana ne-au intrat si talpile in cur.
Pe coborarae nu s-a schimbat mare lucru, cu foarte scurte exceptii am transportat bicicletele in carca pana jos. Terminati de foame am devorat niste mere verzi si porumbele si dupa multe injuraturi am ajuns in satul Beget. O localitate mica si foarte cocheta, case de piatra si o atmosfera medievala linistita. Mie mi-a placut enorm aici, as mai veni la o alergare, mult somn si liniste.

Am primit un apartamant pentru vreo 6 persoane de vreo 150mp. Terasa, sufragerie, doua bai, intr-o cladire amenajata cu mult gust. Am mancat la un restaurant foarte fain si am incheiat seara la o bere scriind randurile astea. Maine planul ramane la fel: trezire la 7 si plecare la 8 in urmatoarea etapa.

Ziua 3 (22.07.2015)
Pe scurt: catarare lunga, numai catarare, mancare din nou, ploaie, dureri de cur, multe vaci. 56,4km/2077m+ http://www.strava.com/activities/351651842

Am plecat la 8 dupa un mic-dejun delicios la Hostal El Forn in Beget (cred ca am mai zis, dar nu-i bai: cea mai faina cazare din Pirinei). Drumul afost destul de usurel cu multe forestiere practicabile si ceva asfalt. Am urcat mult, peste 2000m+.
Dupa 1500m+ am ajuns pentru prima oara in excursie in adevaratul gol alpin. Dupa ce am trecut un mic pas am coborat foarte abrupt pana in localitatea Pardines unde ne-am oprit sa mancam ceva ca eram cam lesinati. Caldura mare, lume pe terasa, un semn care ne anunta ca pana in Spania mai sunt vreo cateva sute de km. Nu am uitat, suntem in Catalunia.

Am intrat in birtul satului si am halit un meniu foarte bun cu salata si carne la gratar. Plus multa cola 0 de care chiar am devenit dependent. Totul a fost 35€ pentru amandoi. Decent.
Intariti cu forte proaspete am plecat mai departe pe o coborare lunga si au mai urmat niste catarari mai scurte. Pe final a inceput sa tune si sa fulgere, ploaia s-a invartit in jurul nostru si pe toata valea dar pana la urma norii s-au spart in capete noastre.

Pe ultimii 3km pana la hotel ne-a prins o ploaie zdravana cu bulbuci si un pic de grindina. Ne-am adapostit un sfert de ceas sub streasina unui grajd. Nerabdatori am pornit mai departe cand s-au mai domolit precipitatiile.
Dupa vreo jumatate de ora de pedalat prin ploaie am ajuns la pensiunea unde fetele gasisera cazare si ne-am pus din nou pe mancat la restaurantul pensiunii. Foamete mare, cel putin la mine cam toata excursia am mancat ca un lup hamesit.

Maine urmeaza o zi mai delicata cu vreo 100km..tan, tan!

Ziua 4 (23.07.2015)
Pe scurt: catarare incontinuu, ploaie cu grindina, vaci din nou, dureri de cur si inca o data dureri de cur, iau o piatra in gura - am ajuns in Andorra. 102,6km/2456m+ http://www.strava.com/activities/352497519


Trezire matinala la 6:45 urmata de un mic-dejun in pensiunea unde suntem cazati. Omul a pus pe masa ce avea prin spais: carnati, sunca, branza, oua. Cam tot ce se putea pune de aveai impresia ca se rupe masa. A fost super. Ba ne-a intrebat si daca nu vrem un vin...

Pornim la drum. Foarte mult de urcat, am senzatia ca numai la deal ne deplasam. Una din urcarile de azi are 1300m+ si am senzatia ca nu se mai termina. Intr-un satuc mic am facut o pauza de o cola si un bocadillo. Dupa scurta pauza am inceput sa urcam din nou, Mihai a plecat mai in fata si am ramas singur.
M-a prins o ploaie cu spume. Grindina, tunete, fulgere si tot tacamul. Pe o bucata de creasta neimpadurita a inceput sa trazneasca cam neprietenos ca m-am cacat in bazon de frica. Am coborat in tromba. Forestierul s-a transformat intr-um mic rau de munte de culoare neagra. A fost o mare senzatie ca nu am tras nici o tranta pana in vale.

Ca sa nu racesc si sa reusesc sa ma incalzesc cat de cat am urcat ultima catarare de vreo 400m+ numai in sa fara sa ma dau deloc jos de pe bicicleta. Mare eveniment, de obicei nu ma trage inima sa ma coiesc atat de tare. Am reusit insa sa ma incalzesc si sa ma usuc cat de cat.
Sus in capatul pantei am intrat in Andorra si a urmat o coborare ca la nebuni pe asfalt cale de 20km pana jos in oras. Viteza nebunatica, asfalt ca de sticla si cu fiecare minut crestea temperatura incat am inceput sa ma simt in largul meu.

A urmat cazare la un hotel de 4 stele. Noi aratam probabil ca veniti de la razboi dar nu ne-a zis nimeni nimic, ba chiar am urcat si bicicletele pline de imala cu liftul in camera. Finalul zilei: pizza, bere, cola, terasa, crema de cur si somn.

Ziua 5 (24.07.2015)
Pe scurt: clasice dureri de posterior, vaci, terceri de pietoni pentru vaci, panorama de te caci pe tine, catarare. 67,9km/1903m+ http://www.strava.com/activities/353101389


Azi plecam la 08:30 caci dejunul a fost un pic mai tarziu. De la hotel am urcat direct pe asfalt pe o catarare celebra in Andorra numita ceva cu "Galina...", pasionatii poate o stiu. Initial am mers ceva pe asfalt si mai apoi pe forestiere pana pe o sa la 2100m altitudine. In totala m urcat in prima parte a zilei peste 1100m. 
Am continuat pe un mic platou, pe un drum forestier care urma o curba de nivel cu privelisti foarte faine catre Pirineii Centrali. M-a durut curul toata ziua dar parca azi a fost un pic mai bine ca in ziua precedenta. In Andorra a cumparat Scuba o crema pe care o stia Mihai si parca a facut un pic de minuni... sau e numai in capul meu minunea.
Candva am ajuns intr-o sa unde am facut niste poze si a urmat o coborare foarte lunga pe un forestier plin de pietre pana au inceput sa ma doara incheieturile. La km49 am facut o pauza pe o terasa unde am scapat de o ploaie scurta. A mai urmat o catarare de vreo 7km de care nu mai aveam nici un chef. Am avut si ceva vant si niste nori care se tot invarteau in jurul nostru. 
Am razbit si am ajuns la Espot unde erau deja rezervate camere. A urmat mancare pe saturate intr-un birt fain amenajat intr-o fosta sura, niste vin, cola si un soamn dulce.


Ziua 6 (25.07.2015)
Pe scurt: lacuri, izvoare, cai, pentru prima oara frig, creste semete si pajisti alpine intinse. 63,1km/1749m+ http://www.strava.com/activities/353739334

Azi am plecat la 8. In prima parte a zilei am urcat un pic in Parcul National Aigüestortes i Estany de Sant Maurici. Aici nu am putut merge decat pana la primul lac dar a fost de ajuns sa vedem un pic cam despre ce e vorba. Traversarea parcului cu bicicletele e interzisa de aia ne-am intors pe acelasi drum in Espot dupa ce am urcat prin padure cale de vreo 10km si 600m+.

Parcul asta e ceva deosebit, e plin de lacuri si paduri intresante. Un peisaj frumos care atrage foarte multi drumeti si mai nou multi alergatori montani. Mai nou aici se organizeaza Buff Epic Run, unul din concursurile de mare succes in Spania.

In Espot ne-am mai inzdravenit cu un bocadillo si o cola pe o terasa si am inceput din nou sa urcam catre o sa aflata la 2200m. Urcare lunga, pe forestire pana sus la o statiune de ski (Espui-Espot) si apoi sustinut pana in creasta.

Sus in sa am intalnit o trupa de mosi pe care i-am rugat sa imi faca o poza si am stat un pic la povesti. Mai departe a urmat o curba de nivel lunga la peste 2000m printre turme nenumarate de vaci, oi si foarte multi cai. Unii dintre cai erau foarte masivi si aratau impresionant. Am inaintat greu cu vant din fata vreo 10km pana cand a inceput coborarea catre Espui.
Pe coborarea asta mi-am dat seama ca batranul Etrex se stinge. S-a tot stins de cateva ori si m-am gandit ca o fi de la vibratiile ghidonului. Am luat scula de pe ghidon si am fixat-o pe lateralul rucsacului. Nu s-a mai stins. asadar se pare ca de acum inainte va sta acolo si va trebui sa il scot de fiecare data la vreo increngatura de poteci. De siguranta o sa iau la mine si filele cu descrierea traseului si harta.

Coborarea de azi a fost si ea lunga, m-au cam durut mainile dar am ajuns cu bine in sat. Aici era caldura mare, mi-am dat geaca jos si am parcurs ultimii 3 km pe un asfalt incins.
Ne-am cazat la un hostel unde catre seara am privit cratere de pe Luna cu un telescop al unui nene. Scuba avea un cablu cam rupt la bicicleta pe care Mihai a reusit sa il schimbe. Oamenii aveau la hostel un mic atelier cu toate cele trebuincioase. Cazare, dus, San Miguel, mancare, somn. Maine continuam. 

Ziua 7 (26.07.2015) 
Pe scurt: pamant rosu, sate semiparasite, SAS, pauza, soare, cald si bine, pene / pana x 2. 60,1km/1823m+ http://www.strava.com/activities/354582348

Dupa ce Mihai arezolvat o pana pe spate la bicicleta am plecat pe la ora 8 de la hostel. In prima parte am urcat o panta de vreo 500m+ pana intr-o sa. Aici s-a cam schimbat peisajul. Stancile au devenit rosii si faceau un contrast frumos verdele pajistilor si tufele dimprejur. Ultimele sute de metri pana sus a trebuit sa car un pic bicicleta pana sus.
Din sa am pornit la vale, la inceput pe o poteca faina si apoi pe drum forestier. Suisuri si coborasuri succesive si trecem prin sate micute si aproape parasite. Arhitectura graduta din piatra peste tot, sate cu iz medieval si multe vaci. Intr-un mic satuc o trupa de copii se scalda in micul rau de munte ce strabate valea.

Caldura mare. La orele pranzului am poposit la un local intr-un catun (Casa de Pages in satul Castellar) unde unde am mancat regeste. Mi-a placut mult aici. Am facut o ora de pauza si am plecat mai departe in coborare rapida pana am trecut granita Cataluniei si am intrat in Aragon.
A urmat o ultima catarare si un peisaj de poveste cu stane si fanete punctate din cand in cand cu cranguri de brad si pini. Pana la final Mihai a mai facut o pana tot pe spate dar am ajuns cu bine in localitatea Bonansa. 10 case, multe oi, doua pensiuni, un birt si o piscina...

La intrarea in sat am dat peste piscina, chestie care a fost hotaratoare in luarea deciziei ca maine sa facem o zi de pauza. Ne-am cazat intr-o pensiune foarte faina, peste drum de un birt unde am mancat seara si ne-am bucurat ca maine e zi libera de odihna si baie dupa 7 zile de pedalat. Yuhuhuhu!


Salutare, salutare, episodul #2 pe saptamana viitoare!