8 iunie 2015

Canicula

A venit vara. Aia nemteasca cu doua saptamani de canicula dupa care ne inecam in ploaie. Am alergat ceva in weekend nu am facut chestii spectaculoase dar nici de munca nu se arata. Asadar pe scurt cateva idei.

Sambata in mod traditional am programat o alergare de 30km. Sambata asta a fost probabil cea mai fierbinte zi a anului 2015 in regiunea in care locuim. Nu stiu exact ce temperaturi au fost dar seara tarziu dupa orele 20 erau vreo 28 de grade. Presupun ca bine peste 30 cu multa umiditate si fara nici un firicel de vant.
Planul de a ne trezi cu noaptea in cap nu a functionat, de abia pe la 10 am iesit din vizuina si am pornit la alergare. Scuba nu are un tel precis, se hotaraste pentru vreo 15km, jumatate din ei o sa ii alergam in familie.


Pana pe primul varf avem 4km si cam 350m+ pe care ii rezolvam in ritm de melci. E deja foarte cald. Picaturile de transpiratie nu mai contenesc, ma simt ca sub dus. E un fel de Transvulcania 2015 sau undeva pe acolo. Aici e o alta caldura, in Spania era parca uscat si aprins, o senzatie de cuptor cu microunde. In Odenwald e umed si cumva transpir in nestire.

Dupa ce am urcat nitel in altitudine parca se mai racoreste vreo 2 grade sau ne obisnuim noi in interiorul cuptorului. Panta devine mai domoala si marim un pic ritmul in limitele posibile. E destul de pustiu azi in padure, nu intalnim aproape pe nimeni doar vreo doi metebisti rataciti. 
Sus pe Weißer Stein facem un popas si ne despartim. Fiecare pleaca in treaba lui. Eu vreau sa continui pana jos la malul Neckar-ului si apoi sa ma intorc pe acelasi traseu iar Scuba vreau sa exploreze niste drumeaguri mai putin umblate si sa coboare mai rapid acasa.

Eu am coborat la Neckar m-am urcat inapoi pe varf si am inceput sa cobor. Apa din rucsac s-a terminat rapid si m-am salvat la un izvor unde am stat un pic sa imi mai revin. Apa rece a facut minuni si am continuat catre sat. Finalul, ultimii 4 kilometrii au fost grei. Am pierdut altitudine, s-a facut ora 14 si s-a lasat o caldura apasatoare. Pana la urma am ajuns acasa usor copt dar fericit ca am mai strans o tura lunga in papuci.

Anul asta am cam exagerat pe partea de ultra. Pentru ca nu prea am avut idee cat de greu va fi la Transvulcania, iar frigul iernii ma indemna la planificarea de mari aventuri in vara, m-am mai inscris la un concurs la finalul lunii iunie. E un ultra de vreo 85km si 4500m+ in Franta la care ma uit acum cu oarecare reticenta. Scuba s-a inscris si ea la proba de 32km. 
Nu ma simt deloc in forma, o senzatie care se mentine de saptamani bune si e mult prea aproape ultimul concurs. Acum ca sunt inscris inca din iarna cu taxe platite, rezervari, etc nu o sa dau inapoi dar sigur e ultima escapada de genul asta cu doua ultra in doua luni. Ar fi chiar de mare efect sa nu ma pricopsesc cu vreo accidentare. Pe viitor ma gandesc sa planific doar doua curse lungi intr-un an, una in primavara iar cea de-a doua candva la finalul verii sau mai in toamna. Sigur e mai sanatos (la cap) asa.

Neavand ca scop decat traditionalul "ajuns sanatos la final" cred ca sunt ceva sanse de reusita. Mai ramane sa vedem ce ne mai ofera bucataria meteorologica a Europei Centrale. Poate nu chiar 30 de grade. Ar fi dragut.

Salutare si o vara fierbinte!