20 mai 2015

Isla Bonita - al doilea contact

Dimineata ne trezim cu greu aruncam bagajele pregatite de ieri si pornim catre aeroport. Pe autostrada pustie admiram cu lumina diminetii razbeste peste Odenwald. In Frankfurt totul decurge nemteste si ne urcam in primul avion catre capitala Spaniei.
Madrid. Incepe sa fie cald iar lumea mei relaxata. Ne prindem pana la urma unde ne urcam in avionul care duce catre marea aventura. Mergem in concediu pe Insula La Palma. Avem in plan alergare, drumetie, bicicleta, plaja, baie in ocean... Mai  fusesem acolo in 2013 intr-o vacanta si cu toate ca am zis ca nu mai repetam locatia concediilor, de data asta trebuie sa venim. Anul asta m-am inscris la Transvulcania, un ultramaraton celebru la care oricine are ca hobby alergatul pe coclauri vrea sa fie prezent o data in viata.



Asteptam cuminti la imbarcare si intram in atmofsera de mare derby. Nu mai vazut nici o data asa ceva iar stewardesele sunt si ele cu ochii mari ca niste faruri. Avionul are vreo 150 de locuri si e tixit de alergatori montani. Tricouri de finisher de la diverse mega-competitii, papuci colorati si ceasuri mari si negre. Americani, italieni, spanioli. Veselie maxima, rasete si povesti de la concursuri. Aterizarea are loc in urale, plus celebrul: Vammmoooossss!!!!

La Palma. Caldura tropicala si un soare izbitor. Ne luam in primire un Fiat 500 nou-nout si zburdam cu el catre parte de vest. Anul asta am ales partea cea mai insorita a insulei. Astia sunt nebuni, primim o casa(!), avem sufragerie, dormitor, bucatarie si o baie cat apartamentul nostru din Germania. O terasa cu gazon, iarba, palmieri si o priveliste peste Atlantic. E pe departe cel mai tare loc unde am fost eu cazat vreodata. Din piscina se aud niste clipoceli, o pisica se joaca in fata casei in iarba iar soarele dogoreste...paradis.
Catre seara suntem spectatori la cursa de "kilometru vertical", admiram festivitatea de premiere. O vedem in carne si oase pe Anna Frost, Emelie, etc. toata prominenta alergatului. mai intalnim si niste baieti de la Landau Running Comapany, imi fac o poza si cu Denis, omul care detine revista Trail Magazin. Fac cunostiinta cu o trupa de romani care participa si ei la ultramaraton, recunoscandu-i dupa tricourile cu MPC. Lume multa si buna, atmosfera de campionat mondial.

Vineri e ziua premergatoare cursei. Mic dejun pe terasa cu Atlantic inclus. Plaja, ocean, caldura. Vizitam expozitia cu Transvulcania, imi preiau numarul de concurs si petrecem ziua pe plaje si pe terase. Somn relativ devreme caci urmeaza marea cursa. In toiul noptii plecam catre startul concursului. Depre cursa am scris totul in postul anterior, nu mai reiau aici. Am terminat cu bine, un finisher fericit.

Dupa ce partea cea mai grea a concediului a trecut, am intrat in modul de relaxare. Mi-am revenit extrem de repede dupa o zi petrecuta pe plaja din Puerto Tazacorte, mult peste proaspat sau relax in piscina casei. La doua zile de la concurs Scuba planuieste o tura de alergat pornind de la Refugio Pilar, cale de vreo 23km, pana la Faro Fuencaliente. Ma bate gandul sa particip si eu, dar vocea ratiunii castiga de data asta, mai stau o zi linistit sa imi revin pe deplin.
O conduc pe Scuba la Pilar si stabilim sa ne vedem la Faro. Eu imi petrec urmatoarele ore in Los Llanos in plimbare, pe o terasa din Fuencaliente admirand in zare El Hierro si La Gomera. Urzesc planuri pentru destinatiile viitoare de concediu la o prajitura de casa si o cafea cu lapte de iti trazneste neuronii la cat e de tare. Cobor printre campuri de lava cu Fiat-ul catre far. La jumatate de ceas apare si scuba, stoarsa de puteri si fericita. Restul zilei il petrecem pe plaja si povesti cu alergatorii din Romania si cu baietii de la Landau Running.

In ziua urmatoare, vocea ratiunii nu a mai castigat. La 8 dimineata suntem pusi pe fapte mari, imbarcati in Fiat cu destinatia Parcul National Caldera de Taburiente. Am ales un traseu din cartea noastra de drumetie (vezi jos, Rother - tura nr. 52) pe care vrem sa il parcurgem in alergare. Destinatia e Varful Bejenado (1854m) un mic monstru de piatra acoperit in mare parte cu pini semeti.

Am parcat Fiatul la capatul unui drum forestier destul de aventuros si am pornit in alergare catre culmi. Traseul s-a dovedit a fi unul deosebit. Poteci fine urca in zig zag desupra norilor, foarte alergabil si extrem de pitoresc. De pe varf imagini faine catre Caldera. Admiram intreaga creasta a insulei.
Coborarea e la fel de alergabila, ma bucur de fiecare secunda, de aerul proaspat si uscat, de mirosul dulce de pini de Canare. Facem multe poze si ne bucuram ca niste copii in magazinul de jucarii. Ajunsi la masina dupa vre 13km si cam 700m+ pornim din nou catre plaja cu un stop la cea mai buna mancare de carne de capra mancata de pe vremea copilariei.

Ultimele zile le-am petrecut cu gandul  la zicala "regenerarea face parte din antrenament". Plaja, piscina, mancare traditionala, plimbari. Un mic paradis, Isla Bonita. Cu ochii in departarile oceanului zarim alte insule si gandul ne zboara catre alte aventuri. Pana la implinirea lor ne intoarcem la turele de weekend din Germania si multe treburi si planuri care ne asteapta in urmatoarele saptamani.
Anii cei mai frumosi sunt cei ce vor veni! :) Salutare!

Toate povestile noastre din La Palma:

Concediu in 2013
Concediu in 2015
Pentru planificare de concediu, avioane, cazare, plimbari, alergari si drumetie pe langa internet am folosit doua carti extrem de utile:
  • La Palma, Reise-Taschenbuch, editura Dumont (ISBN 978-3-7701-7306-8). Are si o harta pliabila foarte buna a insulei.
  • La Palma, Die schönsten Küsten- und Bergwanderungen, editura Rother (ISBN 978-3-7633-4246-4). Cred ca e cel mai bun ghid de drumetie. Folosit si pentru alergat.