9 aprilie 2015

MTB - poteci, oua, cozonac

A sosit pastele nemtesc la pachet cu vineri si luni ca zile libere. Initial vroiam vineri o tura de mtb dar am mutat-o duminica din cauza previziunilor meteo. Pana la urma vineri a fost mult mai cald dar nu ne-am lasat si am iesit duminica la bicicleala. Scuba si Marina s-au decit pentru alergare iar eu cu Dana si Mihai ne-am hotarat pentru mtb, o tura de vreo 60km.

Despre locatie ar fi cateva lucruri de lamurit si cateva informatii interesante de dat mai departe. Mountainbikepark Pfälzervald este un proiect realizat de catva sate vecine cu oarece finantare europeana. Au iesit mai multe trasee de mountainbike cu diverse lungimi de pana la 70km. Bine marcate, cu material informatic, flyeiere, harti, tricouri, marcaje, indicatoare.... treaba nemteasca. Din ce am vazut noi, traseele par a fi realizate cu cap de oameni care se dau pe mtb si nu sunt create in birou.
Intre timp treaba s-a dezvoltat puternic. Au aparut diverse trasee foarte tehnice, un parc de dirt, niste firme care repara si inchiriaza biciclete, o scoala de mtb, cazari specializate pentru ciclisti. Ultima oara cand m-am uitat pe site aparusera si trasee de cursiera.



Aici ar mai fi de spus ca cu unele exceptii cam peste tot in Germania exista o problema in lumea biciclitului. Exista o lege destul de veche, care interzice mersul cu bicicleta pe potecile turistice care sunt mai inguste. Asta a dezvoltat un conflict aprins intre drumeti si biciclisti, a format doua tabere si a creat un adevarat razboi in regiuni intinse in sudul tarii. Cele mai aprinse conflicte par a fi in Muntii Schwarzwald si in Odenwald.

In prezent se traieste in realitati paralele, in sensul ca padurile sunt pline de mtb-uri iar cei cativa pensionarii aflati la drumetie iti aduc aminte de fiecare data ca nu e voie sa te dai pe poteci. Astia din urma cand se plictisesc, mai intind cate o sarma pe o poteca, mai pun niste cuie pe jos, ehhhh timp sa ai ca idei iti vin singure...
Muntii Pfälzerwald sunt o exceptie. Aici nu e interzis, ba chiar sportul asta e promovat in draci. Exista si pe aici ceva reguli insa nu exista conflicte iar biciciclarii sunt bineveniti pe poteci. Noi citisem in revista Bike din martie ca tura  cu numarul 4 din Mountainbikepark ar fi foarte tare si era recomandata cu caldura.

Duminica am impachetat echipamantul si am purces (eu) la deschiderea sezonului biciclistic 2015. Pe langa deschiderea sezonului am testat si diverse acareturi achizitionate peste iarna. De pilda am achizitionat barele si suportii pentru masina si vroiam neaparat sa fac o proba de montare/demontare si o plimbare pe autostrada cu bicicleta. La asta urma si testarea etex-ului cu baterii precum si niste toale achizitionate mai recent.

Drumul a decurs fara nici o emotie. Daca mergi omeneste pana pe la 120kmh nu prea iti dai seama ca ai ceva pe masina. La viteza mai mare incepe sa vajaie dar 120 e decent. De suportii de bike am fost foarte multumit atat la dus cat si la intors. Am niste mici emotii pe partea de furat bicicleta cu supot cu tot dar asta e o chestie genetica si tine de obarsie.

La 10:30 am facut jonctiunea in fata garii din Hochspeyer, aici fiind si locul de unde porneste tura. O bucla de vreo 60km cu sosire in acelasi punct. Scuba si Marina au plecat la alergat iar restul adica: Dana, Mihai si eu ne-am echipat si am plecat pe biciclete. Temperatura s-a aratat foarte zgarcita dar am trait cu speranta ca pe la orele pranzului se mai incalzeste. Vise maica!
A foat un traseu foarte fain, urcari pe forestiere sau poteci mai late si coborari frumoase pe potecute tehnice. In general oamenii astia au facut un mix cu tot cea ce se putea adauga: asfalt, forestiere, drumuri de care, potecute, trepte, tot ce vrei.

Ma descurc destul de bine pentru unu care nu sa urcat pe bicicleta de 5 luni. Pe urcari sunt un pic cam praf dar merge. Ma doare curul ingrozitor si imi jur sa ma urc pe bicicleta cat mai des pana la excursia din Pirinei.

Pe la mijlocul traseului, pe o coama impadurita, Mihai face pana. Facem o pauza mai lunga si Dana scoate din rucsac oua inrosite si cozonac adevarat (!). Evenimentul necesita sarbatorit, n-am mai vazut cozonac de casa de ceva vreme. Pauza ne face bine si pornim vanjos la vale. Cand mai aveam vreo 15km dam si de o cabana cu ceva de-ale gurii unde stam un pic la soare sa ne mai incalzim.

Catre final am niste fantezii in vreme ce inghet pe ultimele coborari. Ii povestesc lui Mihai cum imi dau incalzirea din scaune la maxim si clima la 30 de grade. Nu. Clima e prea mult, nu merge 30...am aflat cu stupoare.
Seara ne-am reunit intr-un restaurant italian din centrul satului. Aratam probabil extrem de ciudat intre toata lumea aia dichisita venita la restaurant sa ia masa de pasti. Azi e duminica pastelui si chelneritele ne privesc dubios. Comandam macaroane, radem, povestim iar pe la 9 seara plecam catre casele noastre.

Pe langa tura de mtb care a decurs super, Scuba si Marina au alergat 26km (!) probabil saturandu-se sa ne tot astepte pe noi astia mai biciclisti. Chiar daca ne-au cam inghetat neuronii a fost o tura memorabila de care o sa ne tot amintim.

Au urmat: autostrada, suporti de bicicleta, benzinarie, parcare, dusuri fierbinti, strava, facebook si somn negru. Maine zi e lunea pastelui, zi libera... ce usurare.

Niste link-uri:

Salutare si mult spor(t)!