4 aprilie 2015

5 saptamani

Dimineata se anunta prietenoasa. Deschid geamul si arunc o privire catre zari. Nu se vede nici urma de furtuna doar undeva departe in spatele Pfalzului parca o pleoapa de nor atarna catre orizont. E senin!

Toata saptamana ne-au anuntat toate "saiturile" meteo ca vine urgia. O sa fie frig, ploaie, vant, sfarsitul lumii. Am amanat iesirea cu bicicletele programata pentru vineri si ne-am orientat catre trail running. Daca ploua un pic nu ar fi nici un bai. Merge si pe ploaie.


Dupa o ora de condus intram in Neustadt. Trebuie sa luam ceva de-ale gurii si intram intr-o benzinarie. Vanzatoarele din benzinarii din Germania sunt de doua feluri: amabile si exagerat de amabile. Nimerim varianta a doua. Am cumparat un sandwich si un muffin si primim 25 de multumiri. Plecam catre punctul de intalnire.



In fata cabanei ne dam seama ca e plin de lume. Il vedem pe Mihai care e ajuns deja si incepem sa ne strambam cu gopro-ul. Urmeaza echiparea, un pic de tremurici si plecam in traseu. Scuba si Marina aleg o tura de vreo 15km iar eu cu Mihai facem tura clasica de aprox. 30km.

In primii 2km suflu ca un casalot naufragiat. Sunt infundat peste tot si abia imi ajunge aerul. Urcam abrupt catre varful Kalmit. Potecile sunt uscate, soarele straluceste, cerul e senin iar eu ma chinui ca pe Golgota (ps: azi e Vinerea Mare nemteasca). In parcarea de sub vf. Kalmit vedem un grup foarte mare de mountainbikeri si ne e cam ciuda ca nu ne-am adus bicicletele.
Facem o scurta pauza pe Taubenkopf (un vf. mai mic), niste poze de mare efect si continuam. Pe Kalmit e atmosfera de sarbatoare, berile curg miroase bestial a cartofi prajiti si terasa cabanei e deschisa. Plin de lume. Incepem sa coboram iar sub varf ii intalnim pe cei de la Landau Running Company in grup de vreo 10 alergatori. Salutam, poze, rasete si fiecare pleaca in treaba lui.

Urmeaza alergarea prin labirintul de stanci din Felsenmeer (marea de stanci) si reperam fetele. Din nou poze, niste apa si coboram in pas voinicesc pana in fundul pamantului. Urcam pana la Sankt-Martin Hütte pe o poteca frumoasa si povestim diverse chestii. De aici alegem varianta hardcore si purcedem pe o poteca salbaticita si arata de mistreti.

Pe la km20 intanim din nou trupa de la Landau. Inre timp s-a facut cald si ne minunam ca ne cam topim. Noi am venit pregatiti pentru o zi de iarna si am prins una din cele mai frumoase zile din primavara asta. Socoteala de pe net nu se potriveste cu vremea din Pfalz.
Ultima bucata de la Hellerhütte pana la masini in Kaltenbrunnertal se scurge in ritm alert. La final strangem cam 28km si vreo 1200m+ si foarte multa poteca. Intradevar e un traseu minunat care mi-a cam lipsit in ultimele luni. Ultima oara cand am fost aici la alergat era prin toamna.

Alergarea: https://app.strava.com/activities/278560827
Poze: https://plus.google.com/photos/+MischuSirbu/albums/6133554194891502481

A fost un antrenament foarte fain si am prins o zi deosebit de insorita.  Tic-tac, tic-tac, pana la Transvulcania au mai ramas 5 saptamani.