12 aprilie 2015

4 saptamani

Hristos a inviat! Azi e Pastele si incerc sa ma refac dupa alergarea cea lunga de ieri seara. Program de duminica dimineata de data asta cu friptura in cuptor, cozonacul si ouale pe masa. Pentru ca sunt de servici cu supravegherea fripturii vreme de doua ceasuri o sa povestesc pe scurt cum sta treaba cu alergatul prin padurile patriei.

Ieri a fost o zi mare in istoria alergarii montane din diaspora. De dimineata am primit un mail cum ca noul meu fenix3 se afla in drum spre mine, baietii de la DHL o sa il inmaneze astazi. Pfuuua... pai nu am mai putut sa parasesc domiciliul pana cand pachetul nu a fost livrat. De obicei ies la alergat sambata pe la 10, de data asta avea sa fie o poveste lunga.
Pe orele 15 a venit si feciorul de la pachete si mi-a inmanat scula. Au urmat vreo doua ore de maimutareli si frecat setarile pe toate fetele. Intr-un final am priceput cum functioneaza si am purces la alergat undeva pe la ceasurile 17. 


Revin in cateva momente, studiez stadiul fripturii, o mai stropim un pic cu vin si povestesc mai departe.

Am facut alergarea mea clasica din Odenwald, urcare pe varfurile Ölberg si Weißer Stein, coborare catre Heidelberg pe malul Neckar-ului si intoarcere pe aceleasi poteci inapoi. Traseu fain cu peste 80% poteca. De fapt asta in teorie, in practica azi a fost ziua in care am fugit cu ochii pe ceas. Opriri din 10 in 10m sa mai fac cate o setare, poze peste poze, ca un copil cu o noua jucarie.

Pana sus pe Ölberg incepe sa arate a primavara, avem frunze, e cald si bine. Am luat pe mine pantaloni scurti si un tricou cu manaeca lunga in care imi e un pic cam cald. Dupa catreva poze si un pic de alergare fac o pauza mai lunga sus pe Ölberg. Fac niste poze si fiinca incepe sa imi fie fric pornesc catre Weißer Stein. 

De aici urmeaza coborarea pana la Valea Neckar-ului si ma afund in date tehnice cum ar fi viteza pe coborare, m/ora si alte detalii despre altitudine. Inebunesc setarile si ajung pe nebanuite la mijlocul turei. Aici fac o poza cu Neckarul si o priveliste catre Heidelberg si ma intorc pe acelasi drum inapoi.
Incepe sa fie racoare si noaptea se lasa incet si sigur peste padure. Scot cu bucurie frontala. De cand am participat la Ultra Mallorca imi place sa alerg la frontala. E destul de naspa singur caci e foarte plictisitor datorita lipsei peisajului dar e antrenant si extrem de diferit fata de alergarea de peste zi.

Azi am un motiv in plus de bucurie, ma joc cu lumina de la ceas si incerc sa ma prind cum functioneza harta si functia de track-back. In apropiere de Ölberg ies din transa trenzindu-ma fata in fata cu o turma mare de mistreti. Ei sunt la fel de surprinsi ca mine, au o gramada de pui dupa ei iar scroafele incep sa fie nervoase. Ma retrag un pic, turma isi ia talpasita si pot sa imi continui drumul. M-am cam speriat dar am reusit sa nu umezesc pantalonii...

Scenariul se repeta pe ultimii km din padure, de data asta sunt enorm de multi, se pare ca am numerit intr-un fel de miting electoral al mistretilor teutonici. Ma decid sa ies din padure si fac ultimii trei km pe asfalt si pe trotuarele din Dossenheim. Au fost 30k si vreo 1000m+.
Cam asta a fost tot, ma declar foarte multumit de noua jucarie, urmeaza doua saptamani de foc si teste cat mai variate si probabil o sa pun si un post cu parerea mea despre noua scula.

Friptura e aproape gata, va tuc cu drag, ne punem la masa si o sa incheiem duminica la o tura de bike in padurea din spatele casei. Tic-tac-tic, pana la Transvulcania a mai ramas un pic!... 4 saptamani.

Sarbatori frumoase si fripturi delicioase!