5 martie 2015

Februarie la final. Ganduri in alergare

In general luna februarie e cam moarta. Asta din doua motive. Primul motiv sunt temperaturile, e frig ca dracu, ninge sau ploua, daca nu esti pasionat de sporturile practicabile in zapada nu prea ai alte variante. Al doilea motiv ar fi munca. Februarie e o luna foarte activa, lumea s-a trezit pe deplin din amorteala sarbatorilor, a turat motoarele pe final de ianuarie iar in a doua luna a anului se trage tare pe toate fronturile.

Cam asa a aratat tabloul luni februarie. Pe scurt: vreme nasoala si multa munca. Ca sa ies din karma asta eu folosesc o metoda simpla de vreo cativa ani care vad ca functioneaza din plin. Imi pun pe chelie cu mult timp in urma un tel care urmeaza sa fie atins la inceputul primaverii. Bine e sa fie  ceva greu de facut care presupune multa miscare.
Arata si miroase deja timid a primavara
Acum ceva ani imi propuneam sa alerg un semimaraton. A fost al naibi de greu dar alergam in decembrie prin ninsoare o data, maximal de doua ori pe saptamana si credeam ca sunt un erou antic. Au urmat planuri pentru ture mai lungi pe bicicleta, primul maraton, ulterior alte maratoane, mai apoi am descoperit trailrunning-ul.


In 2014 dupa cateva maratoane si vreo 3 anisori de alergare am facut un pas urias. Am zis ca a venit vremea sa alerg un ultramaraton. Ideea a sosit la niste povesti cu prietenii mei Mihai si Sebi si urma sa ne bagam la o cursa de 100km. Poate a fost si un pic de inconstienta in joc, planul mi-a iesit din fericire, fara accidentari. Am reusit sa urmez un plan de alergare pe toata durata iernii si am terminat cu succes cursa.

Toate astea m-au motivat foarte tare si am realizat ca e o solutie foarte buna sa te puna in priza in lunile de iarna. Iarna asta am facut un mic plan cu cam ce vreau sa fac in 2015, iar pentru mijlocul lui martie am pus pe lista particicparea la Trail du Petit Ballon. Un ultramaraton de 52km si vreo 2000m+ care se tine in Muntii Vosgi in Franta. Avand telul asta in fata, m-am miscat mai cu folos pe toata durata iernii chiar daca temperaturile de anul asta au fost mult mai scazute ca cele din iarna trecuta. Scuba a adoptata si ea tactica asta. Alearga cu spor si are in plan un semimaraton de primavara.
Bulane, zapada, din cand in cand cateva firimituri de soare
Un alt castig a fost ca am descoperit trailrunning-ul pe zapada, cea ce francezii numesc printr-o combinatie de englezo-franceza: trail blanc. Nu e ceva iesit din comun, caci nu e mare branza sa fugi prin troiene. Pentru mine e insa ceva fantastic. Eu urasc iarna si frigul si sunt tare mandru cand la weekenduri am ajuns sa ies la alergare in pantaloni scurti cale de 30km. Acum cativa ani as fi catalogat iesirile astea ca o combinatie de inconstienta si cretinism. Pe de alta parte "nu ca spun, dar vreau sa zic": eu am fost in ultimii 5 ani doar o singura data (!), 2 zile, racit.

La final de februarie am tras linie si am vazut ca am facut 4 alergari de 30km pe munte, in total am depasit bine 200 de km alergati si cel mai important e ca ma simt intr-o forma buna. Nu sunt cifre spectaculoase, la urma urmei totul se rezuma la un hobby practicat numai la finalul unei zile de munca si in weekend. Marele castig il reprezinta miscarea facuta intr-o perioada a anului in care lincezeala si munca pana la epuizare sunt la mare moda.
Februarie 2015. Nu e cine stie ce, pentru mine e insa enorm
Se cade repede intr-o extrema sau alta. Munca pana iti pica ouale sau sport dus la extreme nesanatoase. E greu de gasit calea de mijloc. Eu zic ca folosofia e simpla: traim doar o singura data, ar trebui sa facem intr-un anumit echilibru cea ce ne place. 

Pana la prima cursa a anului la Petit Ballon au mai ramas 10 zile. Sper sa fie o experienta placuta. Cert e ca dupa evenimentul asta primavara si-a intrat pe deplin in drepturi. Ne auzim negresit!