7 februarie 2015

Trail blanc

Prin "trail blanc" inteleg fratii de la sud (n.b.: FR) o cursa de vreo 20km care se are loc pe zapada. Precis nu au inventat ei alergatul prin troiene insa gurile rele spun ca primele curse de genul asta ar fi aparut prin Franta acum vreo 15 anisori.
Apai daca asa e definitia, ne-am sculat cu noaptea in cap si am pregatit sculele de alergare sa punem de un semimaratonas ca tocmai ce s-a oprit ninsoarea. Pe la 10 apare si Marina. In echipa de trei ne punem la taclale ca sa prindem puteri. Peste tot scrie ca pregatirea mentala inaintea curselor lungi este esentiala. Asa ne-am gandit si noi si lungim cafeaua de dimineata pana catre pranz.



In fundal radioul de bucatarie povesteste depre crize finaciare, speculatii bancare, razboaie si razmerite de pe intreg mapamondul. Toatea astea palesc in fata intrebarii esentiale: ce imbrac azi la alergat? Iarna e un pic complicat cu alegerea tinutei. Ai sanse mari sa pocnesti de caldura. Desi pare ciudat, e la fel de neplacut la alergare precum tremuratul de frig. In practica eu prefer prima varianta iar pe crize si razboaie nu dau nici 1 cent.
Capuccino, ceva feli de cozonac, niste prajiturele uscate plus un pahar de cola 0 fac minuni si suntem pregatiti pentru fuga. In fata casei niste vecini la taclale fac ochi mari cand ne vad si ne intreaba curiosi daca chiar vrem sa mergem prin mocirla din padure. Aici trebuie spus ca jos in sat ne aflam intr-o primavara ploioasa. Adica ploua in toate formele si toate dimensiunile de vreo doua saptamani. Noi stim secretul: mai sus cu vreo 400m e o iarna sanatoasa pe alocuri cu 30-40 cm de zapada. Noi intracolo pornim.

Primii trei km urcam printr-un namol fin care imbiba bine papucii. Cu fiecare 10m+ cresc petele de zapada pana se transforma intr-o paturica care acopera padurea. Ajunsi pe primul varf (Ölberg aka Varful Pavalut) peisajul devine in totalitate de iarna nervoasa. Avem parte de multa zapada si ne holbam nedumeriti inspre valea cea verde aflata la doar cateva sute de metri mai in jos.

Am continuat cu fetele pana sus pe varf si o mare parte din coborare. Nu am intalnit pe nimeni, cu o singura alergatoare ne-am intersectat pe poteca. Liniste si pace, doar scartaitul zapezii si din cand in cand cate un nor tulbura calmul padurii. Chiar daca suntem cu picioarele ude merita pe deplin.
Undeva pe o sa ne despartim. Fetele se hotarasc sa coboare in sat iar eu o mai lungesc prin padure. Mai am un pic de alergat, azi am in plan 21km. Gagicile s-au multumit cu vreo 13. O zi faina, cu zapada, companie placuta, rasete si sosete ude. Urmeaza pozele de pe facebook, un dus fierbinete si restul weekendului. Yuhuhuhu!

Alte dude:
  • Mai multe fotografii de la iesirea asta gasiti aici.
  • Alergarea cu pricina am bagat-o pe Strava.
  • Despre "trail blanc" mai multe informatii am gasit pe wikipedia. Definitii batute in cuie pentru trailrunning le-am citit pe site-ul celor de la International Trailrunning Association. In rest, numai bine!
  • In general toate clasificarile si impartiturile astea din alergarea montana sunt o mare frectie la picior de cauciuc. Trailul ramane in general un fel de punk al altletismului. Adica libertate si cat mai putine norme impuse de birocrati. Si e foarte bine asa. Happy trails!