15 februarie 2015

Din seria de 30km

Au mai ramas 4 saptamani pana la Trail du Petit Ballon. Mi-am adus azi aminte ca acolo imi trebuie ceva hartie de la doctor cum ca sunt apt de o astfel de incercare. Uitasem total, trebuie sa sun neaparat luni sa imi fac o programare la doctorul de familie. Cica in Franta la concursurile de ultra nu se poate alerga decat cu un astfel de certificat medical.

Ca sa intru cat de cat in forma am inceput alergarile traditionale lungi de sambata. Adica planul e simplu: doua alergari mai scurte in cursul saptamanii si o alergare lunga de vreo 30km sambata. Daca mai ramane un pic de motivatie mai fac o alergare mica de recuperare duminica.
Acum o saptamana am inceput serialul de weekend cu o tura de 30km. A fost prima alergare lunga  dupa o pauza mai indelungata. Am plecat pe la pranz pe potecile din spatele casei. Chiar daca le stiu toti pomii dupa nume si porecla, potecile astea nu ma plictisesc. Nu trebuie sa fie neaparat Colorado sau Reunion, potecile din preajma le poti repeta si redescoperi mereu pana le indragesti cu adevarat.

Temperatura scazuta, vreme cetoasa, din cand in cand se insenineaza. Imi aduc aminte ca intr-o alta viata era totul verde, pasarile ciripeau si parca era si cerul mai albastru. Ma rog... continui sa urc prin ceata pana sus pe varf unde dau din nou de zapada proaspata.

Un amestec de zapada si cruste de gheata fac alergarea destul de anevoioasa. Imi trebuie mult timp pana sus pe varf. Nu sunt prea rapid nici pe coborari. La final strang greu cei 30 de km si sunt tare multumit. Dupa o pauza mai lunga ma resimt un pic. O baie fierbinte face minuni. Urmeaza o bere si restul weekendului.


-------------------------
Ieri, o saptamana mai tarziu, am facut a doua alergare din seria de 30km. Aceiasi decor, aceleasi poteci am schimbat doar geaca, tricoul si ora plecarii. Nici de data asta nu am fost matinal. Din fericire s-a mai incalzit. Pe la pranz se anunta vreo 8 grade si ceva soare.

Ma poticnesc un pic pana imi gasesc tot echipamentul. Cel mai greu e cu scoaterea la lumina a ciorapilor. Se mai intreba cineva: oare cum se descurcau oamenii pe vremea cand stangul si dreptul nu erau marcati? Huh? Ies din pericolul care ma paste caci gasesc ambele sosete.
Intre timp a venit Mos Craciun sau ceva iepuras. Mi-am cumparat echipament nou de care sunt tare mandru. O geaca, niste papuci noi, o pereche de pantaloni... Craciun ce mai. O sa incerc sa scriu cateva posturi tip "review" dupa ce strang cu ele ceva kilometri.

O data cu incalzirea timida au inceput sa se agite pasarile in padure. E un scandal colosal, din fiecare pom se aud toate zburatoarele posibile. Ba chiar ma intreb daca stiu si ele ca azi e Valantines Day. Probabil. Zapada incepe sa se topeasca, miroase timid a primavara iar papucii mei se infunda in namol si baltoace. Mai sus catre varf e inca multa zapada si gheata.

Dupa 30 de km ma proptesc in fata casei, opresc cronometrul si rasuflu usurat. Parca a fost mai bine ca data trecuta si nici nu ma simt asa de strors. Treaba incepe sa functioneze si parca reintru in ritm.


Cel mai bine de spalat rufe pentru pasionatii de trail e duminica dupa incheierea alergarilor lungi... spre fericirea vecinilor. Masina se invarte si aici cuminte in baie pe programul sport. Ne pregatim cu mici dureri in cot de o noua saptamana.

Salutare si mult spor(t)!