4 ianuarie 2015

Madeira - Trailrunning

In Madeira am plecat cu Scuba, Dana, Mihai si Sebi. A fost un concediu minunat la finalul lui 2014 in care am alergat o gramada de poteci de pe insula. Asta e povestea cu alergatul pe munte, partea care am asteptat-o cel mai mult.

Fiecare are trairile lui in timpul liber si e cam focusat pe cate o chestie: drumetie, bicicleta, alergare, baie, plaja, etc. Eu mi-am propus cu mult inainte sa fac vreo 3 alergari mai lungi de trail iar in restul zilelor sa fac cate o alergare mai scurta. Despra asta am scris pe scurt intr-un post anterior. Planul a iesit cam la toata lumea si am bifat cam tot ce era pe lista de "to do".
Cu Mihai si Sebi pe Vf. Pico Ruivo pe 27.12.2014
Madeira e o insula foarte potrivita pentru trailrunning. Are o gramada de poteci cu dificultati diferite. De la levadas cu o diferenta de nivel minima, pana la poteci de coasta, creste semete si abisuri colosale. In doar cativa kilometrii poti ajunge de la 0 pana la 1800m altitudine. Temperatura in decembrie e cam 18 grade. Suna bine.

*****

Prima escapada a fost o poteca de coasta. Am mers cu masina pana la intrarea in tunelul Canical unde am parcat. Din parcare urma sa alergam cale de vreo 12km pana intr-un mic sat pitoresc numit Porto da Cruz. Acolo sa facem o mica pauza si sa revenim in fuga la masina. Fetele au facut traseul int-un singur sens iar la final ne-am intalnit toti in micuta localitate de coasta. 

De la locul de start poteca porneste pe malul unui mic canal de irigatie (levada) in urcare usoara pana intr-o mica sa chiar in buza stancariilor de la malul oceanului. Pana in sa potecuta e relativ dreapta cu exceptia catorva sute de metrii in preajma locului numit Boca do Risco unde ne loveste briza Atlanticului.

De aici peisajul se schimba radical. Alergam pe o poteca agatata de stanci undeva la vreo 300m de ocean. Poteca continua sinuos in urcari si coborari sustinute cu privelisti incredibile. Din cand in cand apar niste sparturi in poteca, in locurile de unde cate o cascada a erodat stanca. Nu sunt surpari mari iar oamenii au pus cabluri din belsug.

Traseul e foarte alergabil, fugim si noi sustinut si nu intalnim nici un turist. Probabil faptul ca in ghiduri e trecut ca traseu negru face ca trupele de pensionari sa nu se aventureze pe aici. Sau poate ca e 24 decembrie suntem noi singurii nebuni. Palcuri de copaci cu aspect de jungla inghit pe alocuri poteca si avem senzatia ca suntem intr-un film.
E incredibil de cald si un soarele ne face sa alergam cu mare placere. Facem multe poze si filme iar peisajul ne obliga la pauze repetate. Sorbim cu nesat imaginile la fiecare pas. Ametiti de atata priveliste dam de primele case din Porto da Cruz. 

Ne mai aventuram printre niste levadas printre gradini si coboram pana la o plaja bolovanoasa unde valurile se sparg cu putere de stanci. Mai alergam pe plaja un pic si ajungem langa biserica. Aici sunt vreo doua terase si niste piscine pentru inotat. Pentru ca nisipul e o marfa rara iar insula e foarte abrupta s-au amenajat piscine din beton si stanca cu apa de mare, unde se poate face baie in siguranta. Arata chiar foarte bine, mai vazusem asa amenajari doar in excursia din La Palma.
La terasele astea bem in fuga o cola si pornim pe acelasi traseu in sens invers catre masina. Planul era sa recuperam masina si ne intalnim cu fetele la aceiasi terasa peste vreo doua ore. Pentru ca nu am mai facut multe poze si ne-am miscat in rapid, am fost foarte sprinteni pe drumul de intoarcere. La toti traseul in sens invers n-i sa parut mai spectaculos. Ciudat.

Gagicile le-am intalnit undeva la mijlocul traseului. Am schimbat cateva impresii si am pornit mai departe. Osteniti am ajuns la masina, ne-am schimbat toalele iar jumatete de ora mai tarziu eram postati la aceiasi terasa din Porto da Cruz. Fetele au sosit si ele o ora mai tarziu, am mancat impreuna si am incheiat o zi minunata.

Au fost 700m+ si vreo 25km.
Un film al turei: http://youtu.be/TxY885TcDDk
Track: http://app.strava.com/activities/232562835

*****

A doua alergare a fost cea mai spectaculoasa. Planul initial a fost sa ajungem cu masina in Pasul Encumeada. De aici fetele urmau sa faca o drumetie in apropiere si sa se intoarca la masina. Flacaii trebuiau sa poneasca din pas pe creasta catre Varful Pico Ruivo iar de aici in coborare pe directia hotelui.

Drumul pana in pas a fost destul de serpentinos. Sus am crezut ca pleznesc de frig. Ne-am imbracat cu tot ce am avut la noi, cu manusi, caciula, geaca de ploiae si am pornit printre nori catre creasta.
Poteca e foarte bine amenajata si pe alocuri sunt construite trepte temeinice din piatra. Ajunsi in creasta principala ne-am dezbracat instantaneu. Era cald si bine, sub noi o mare de nori catre ocean. Briza a alungat norii si s-a lasat o caldura torida. Am avut bafta de o priveliste impresionanta peste muntii insulei si pana hat departe in mijlocul marii.

Am tot urcat si coborat printre stanci iar peisajul nu ne lasa sa alergam. Ne-am oprit foarte des sa facem filme si poze si nu ne-am mai fi urnit din loc. Cativa turisti am intalnit in rest liniste si o pace deplina.

In apropierea varfului am avut parte de un urcus abrupt si cumva s-a oprit briza lasand loc unei calduri sufocante. Chiar sub varf Mihai spune ca ii miroase a carnati sau are ceva viziuni din cauza foamei. Intr-o mica sa observam insa ca jos e o cabana de unde iese un fum si miroase a carne fripta. Se pare ca suntem cam lihniti.
Pe varf e multa lume, facem si noi niste poze si pornim in tromba catre cabana din vale. Planuri peste planuri cata carne mancam. La cabana portugheza insa nu e ca in Alpi. Se vand numai niste biscuiti uscati si doze de cola. Fumul provenea de la o familie de localnici venita aici sus sa faca un gratar. Roadem niste biscuiti si ne tragem un pic sufletul inainte de marea coborare.

Avem de coborat vreo 1500m pana in buza marii. In prima parte treba merge lejer pana la o intersectie cu un drum asfaltat si o parcare numita Achada do Teixeira. Din parcarea asta poteca cade pe un fel de jgeab abrupt cu un noroi fin si mult muschi. Gripul papucilor de alergat nu mai face fata si suntem ca pe patinuar. Suntem nevoiti sa inaintam foarte precaut.
Pe coborare asta timpul trece repede. Undeva vad niste fragute care se dovedesc a fi altceva. Nu au nici un fel de gust si dupa cateva minute raman fara grai. Fac un fel de alergie de la fragutele astea si vorbesc ragusit. Se mai intampla uneori de la fructe, chiar de la portocale.

In capatul unei levade facem un plan de bataie in ce directie sa o apucam. Ne dam seama ca pana la hotel mai e o gramada de alergat si nu ne ajunge timpul. Ne decidem sa o luam catre ocean pana in localitatea Faial. Din Faial urma sa cautam un autobuz sau un taxi care sa duca catre hotel.

Haladuim printre campuri de legume. Lumea e la munca, aici agricultura nu are pauza de iarna. Prin mici localitati gustam toate fructele intalnite la marginea drumului. Multe fructe nu le-am vazut niciodata, bananele intalnite sunt verzi, mandarinele sunt insa fragede si delicoase.
Candva intram in Faial si in apropierea bisericii vedem un taxi parcat. Intrebam un nene pe strada daca stie al cui e taxiul. El suna la o poarta, iese un batran si ne face semn ca vine imediat. Batranul taximetrist ne duce pe un drum aventuros pana la hotel pentru 17€. A fost o alergare mununata.

Un film al turei: http://youtu.be/XnEgKZXV3gY
La final 28km cu 1350m+. Track: http://app.strava.com/activities/233512816

*****

A treia alergare a fost mai simpla dar si asta spectaculoasa. Am studiat cu Mihai hartile si ghidul insulei si am facut o combinatie de doua levade. Plecarea urma sa se faca de la hotel, un pic de asfalt si o combinatie de doua levade pana la micuta localitate Ribeiro Frio, mai in interiorul insulei. Scuba si Dana urmau sa merga cu masina la Ribeiro Frio, sa faca o drumetie si sa ne intalnim la final.

La ora noua porneam cu Mihai (Sebi zburase deja catre Germania) printre case cautand intrarea in traseu. Cu ajutorul unui app si hartilor de la openstreetmap nu avem nici un fel de griji si gasim totul foarte repede.
Prima levada e impadurita, marcata din loc in loc de mici cascade si poduri. Padurea e impresionanta, vedem stejari stravechi si fel de fel de arbori batrini si necunoscuti. E foarte multa padure pe aici nu degeaba i se spune insulei Madeira (am aflat si eu ca Madeira=lemn in portugheza).

A doua levada e mult mai spectaculoasa cu tunele si abrupturi, cascade si un aspect impresionant de jungla. Alergam foarte repede, nu avem diferente de nivel si inaintam rapid. Aproape de Ribeiro Frio ne intalnim cu fetele. Ele isi continua drumetia iar noi suntem imediat in micuta localitate. 
Ne mai abatem la un fel de punct de belvedere de unde admiram creasta principala. E plin de turisti, asta e un fel de hot-spot turistic pentru pensionari. Fara diferente de nivel notabile si foarte aproape de niste restauranta si parcari. Ne facem loc printre ei si in fata restaurantului oprim cronometrele. Ne schimbam rapid si ne bagam la caldurica in birt.

Astazi o perdea de nori invaluie locul si se anunta ploaie. In momentul in care fetele intra in carciuma incepe sa toarne ca in povesti. A foat singura ploiae de vreo 2 ore de care am avut parte in cele 10 zile ale excursiei. Perfect!

Un film din tura: http://youtu.be/KQAguInCZDo
La finalul zilei: 21km si 280m+.Track: http://app.strava.com/activities/235244499

Epilog

Au fost trei alergari diferite si extrem de faine. Pe stancile de pe coasta, pe creste si varfuri de munte si pe levadele traditionale. Niste amintiri pe care nu le vom uita prea repede. Excursia a fost mult mai complexa, cu o tura de mtb, drumetii, vizite de obiective turistice si cate si mai cate... Mie si alergarile astea trei m-au uns indelung pe suflet si a meritat fiecare cent si fiecare minut petrecut in Madeira.
Daca aveti ocazia sa ajungeti aici nu ezitati nici o clipa.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------- 
Toate povestile din excursie:

Amintiri de neuitat:
Literatura utila:

Pentru planificare, avioane, cazare, plimbari, alergari si drumetie pe langa internet am folosit doua carti extrem de utile:
  • Madeira, Reise-Taschenbuch, editura Dumont (ISBN: 3-7701-6453-9). Are si o harta pliabila foarte buna a insulei.
  • Madeira, Die schönsten Levada- und Bergwanderungen, editura Rother (ISBN 978-3-7633-4274-7). Cred ca e cel mai bun ghid de drumetie. Folosit si pentru alergat. Are track-uri, harti, descrieri, tot ce vrei. Se gaseste in vreo 10 limbi.
Salutare si mult spor(t)!