3 august 2014

Sambata de august

M-a trezesc din nou devreme ca o gaina. Clasic, am uitat sa trag jaluzelele. Nu mai pot sa dorm si incep sa imi strag lucrurile de prin casa pentru azi merg la o alergare prin Pfalz. Rucsac, papuci de alergare, ceva haine de schimb, doua batoane neenergizante, niste apa si gata.

Urmeaza benzina, niste cola 0 si iau micul dejun romantic in fata benzinariei. Cornul cu ciocolata are gust bun iar afara e cald si bine cum ii sta bine unui inceput de august. Dupa trei sferturi de ora de autostrada si ascultat radio sunt la curent cu toate stirile din ultimele zile si parchez in fata cabanei Kaltenbrunnen.
Ma mosmondesc un pic si pornesc in alergare. Inca de la inceput nu ma simt in forma. Nu am mai alergat peste 15km cam de multisor si nici nu am dormit cine stie ce. Incep sa urc catre varful Kalmit. depasesc un tata cu doi copii. Copiii sunt soiul acela enervant: nu le convine nimic, merg amandoi cu smatophonurile in mana, date la maxim in ritm de slagare nemtesti. Sinistru.

In ritm de testoasa nebuna ajung pe varful Taubenkopf unde imi trag un pic sufletul. De aici ma mai tarasc un pic la deal si ajung pe Kalmit. E inca devreme si armatele de pensionari inca nu au invadat cabana de pe varf. Din bucatarie se aud ciocane isterice de schnitzele.

De pe Kalmit cobor lung si imi mai revin un pic. Umeaza suisuri si coborasuri succesive si un pic de poaie. Ma picura vreme de o ora dar nu e nevoie sa scot geaca de ploaie. Candva iese soarele si totul reintra in normal. Mai trec pe langa cabananele Totenkopf si Heller si urmeaza o portiune mai salbatica fara tipenie de om. Un mistret imi taie calea si nici macar nu ma baga in seama. Sunt total neinteresant pentru el.
Aici vreau sa fac un experiment si cercetez o mica creasta cu o poteca pe care nu am mai fost. Bineinteles ca socoteala de pe net nu se potriveste cu cea din padure. Pierd undeva poteca si balauresc un pic pe niste forestiere. Mai incerc data viitoare, locul e foarte salbatic iar poteca se prelinge pe langa niste ruine celtice aflate pe o creasta.

Mai cobor un pic si ajung in Heidental. Ceasul imi arata 25km pana acum si mai am o gramada. O urcare de vreo 3km iar apoi inca 3 de coborare. Pe urcus nu mai reusesc sa ma mobilizez si merg agale o buna parte din el. Gasesc niste mure si mai inveselesc atmosfera, apa se terminase in camelback de mult. La cabana Heller fac o pauza si investesc intr-un pahar de cola.
Ultima bucata, pe o coborare de 3km am un ritm sustinut. Asta e dovada ca o buna parte din alergarea montana se petrece in cap. Pe final de bucurie nu mai sunt obosit. Ma opresc un pic la un izvor si intru in vorba cu o pereche de pensionari. Imi zic ca ii depasisem pe Kalmit acum vreo 3 ore si ma intreaba pe unde am fost. Le descriu un pic traseul, oamenii raman cu gurile cascate iar mie imi creste nivelul de mandrie.

Peste zece minute infulec o prajitura cu prune dubla si fac planurile pentru zilele urmatoare. Povestea continua in mod normal, doar nu ne-am catifelat! :)

 --------------------