10 iunie 2014

Grand & Petit Ballon d'Alsace

Weekendul prelungit de Rusalii se anunta torid. Nu am facut nici o vraja, descantec sau vreun smen. Asa s-a potrivit si tare ne-am bucurat cand am ajuns vineri mai pe seara in Alsacia pe o vreme asa cum imi aduc eu aminte din vacantele de vara de la bunici. Cald, liniste, padure, cocosi care canta, caini care latra si mancare aleasa. Un mic paradis!

Pana sa ajungem in Paradis, am avut o vineri grea. Dupa un jogging de pranz am incercat vreme de trei ore sa ma inscriu la Transvulcania 2015. Este incredibil cat de proaste sunt site-urile spaniole! Am crezut ca doar in Mallorca ar fi o exceptie dar se pare ca asa sunt toate. Am reusit ceva pana la urma, cred ca sunt inscris. Nu am primit pana acum nici un mail de confirmare. Cert e ca am platit. Pentru un concurs de talia asta ar fi bine sa puna baietii aia mana sa te poti inscrie omeneste. Ma rog... dupa reusita am plecat de acasa in tromba si dupa 250km de autostrada am aterizat in Franta in inima Muntilor Vosgi.
Vineri seara am petrecut-o pregatind terenul si incercand din mancarurile si vinurile locului. Cel putin pentru lucrurile astea merita sa bati autostrazile. Ne-am simtit tare bine si am dormit adanc cu fundal de cocosi, clopote de biserica intr-o atmosfera de care mi-a cam fost dor.

Prima zi. Grand Ballon d'Alsace

Dimineata ne-am trezit pe un cer de un albastru intens. Aproape de pranz au sosit Dana, Mihai si Sebi. Ne-am impartit in doua trupe: Scuba, Dana si Sebi au plecat in drumetie catre Grand Ballon iar eu si Mihai am rupt-o la fuga pe acelasi traseu. Traseul l-am luat din ghidul turistic de la Rother, e vorba de tura cu numarul 43 de acolo.
Din fata hotelului am plecat in pas vioi catre o sa impadurita cale de vreo 2km. Pana acolo a mers totul foarte bine umbra fiind deasa iar noi proaspeti. Din saua umbroasa am inceput sa urcam pieptis prin padure catre golul alpin. Avem de urcat aproape 1000m de diferenta de nivel pana in varf. Din cand in cand iesim in mici poienite unde de izbeste caldura.

Traseul este foarte fain, poteci inguste, iarba, din cand in cand lespezi si bolovani. Suntem cam singuri prin partea asta a muntelui. Doar cativa mountainbikeri se mai intersecteaza cu noi. Traseul e si el bine marcat, nu avem probleme de orientare chiar daca semnele sunt rare. In fiecare intersectie de poteci sau de forestiere sunt indicatoare.

Cand ne-am apropiat de varf poteca s-a mai animat. Ajungem intr-o parcara. Aici e stup de lume, se poate ajunge cu masina. Traversam strada si urcam pe varf. Gasim un monunemt, un radar interesant, facem multe poze si incepem sa coboram.
Coborerea de pe varf e geniala. O poteca ingusta printre blocuri de stanca cu privelisti largi catre Vosgi, Schwarzwald si in zilele cu buna vizibilitate se vad si Alpii. Azi era mult praf in atmosfera si nu se vadeau decat niste contururi vagi la orizont. De poteca asta draguta mai traversam o data strada si pornim prin padure pe serpentine stranse pana la un mic lac de acumulare de sub varf. Aici facem o scurta pauza sa admiram apa de un albastru demential.

Pornim mai departe prin padure, de data asta pe un drum forestier. Dupa vreo 3 km ajungem la o ferma unde se poate sta la o terasa, e un fel de cabana. Locul se numeste Ferme-Auberge Gustiberg si e foarte cunoscut, am gasit indicatoare si mentiuni peste tot. Noi ii zicem simplu: "La Gusti". Bem o cola rece si plecam mai departe.

Dupa birtul lui Gusti mai tocim un forestier, oprim la o cascada sa bem niste apa si intram din nou pe o poteca interesanta. Traseul e foarte variat nu am avut nici o clipa senzatia de plictiseala. Chiar daca e in mare parte impadurit, poteca e foarte diferita si antrenanta. Pana in prezent traseul asta de alergare de la Grand Ballon e undeva destul de sus in topoul personal.
Mai vizitam si o mica ruina, admiram privelistile si incepem sa coboram vertiginos catre localitatea Murbach. Satul e foarte mic, asezat cochet in jurul unei biserici monumentale, o fosta manastire. Scotocim un pic dupa marcaj dar il reperam repede si urcam din nou in saua in care ne incepusem mai de dimineata ascensiunea. Suntem cam obositi, iar caldura face ravagii. Cu greu ajungem in sa si coboram catre satul unde suntem cazati: Rimbach-près-Guebwiller.

Tura o finalizam pe o terasa racoroasa cu multa cola, cafele, inghetata... catre seara apare si Scuba, Dana si Sebi care au facut in pas de drumetie cam acelasi traseu ca noi. Ziua se incheie cu specialitati culinare alsaciene si mult riesling. Minunat!

A doua zi. Petit Ballon d'Alsace

Trezire usoara, mic dejun greu, cafele, apa, suntem din nou activati! Afara un soare stralucitor, suntem la 500m altitudine iar telefonul zice la ora 7 ca sunt aproape 20 de grade. Stim de pe acum ca va fi o zi caniculara.

Punctul de intalnire al trupei e biserica din localitatea Linthal aflata la vreo 10km de hotelul nostru. Drumul pana acolo incepe cu mici aventuri cu gps-ul. Suntem bagati pe niste drumuri forestiere rupte printre viile oamenilor. Cu dibacie de est-european reusesc sa nu rup nici un spoiler si ies la liman. La 10 suntem la punctul de intalnire.
Treaba e cam asa: Mihai rupe Baloanele pe cursiera. are in plan sa urce si sa coboare Grand Ballon de mai multe ori, pe trasee diferite. A plecat mai devreme sa profite de racoarea de dimineata. Dana, Scuba si Sebi pleaca la drumetie iar eu urmaza sa alerg acelasi traseu. La final planuim sa ne intalnim la masini langa biserica.

Profilul alergarii incepe cu un suis pieptis de vreo 900m+ pana sus pe Varful Petit Ballon. Dupa jumate de ceas are loc prima ratacire fulminanta. Alerg vreo 3 km pe un forestier parasit. Pana la urma ma conving ca sunt dea'mboulea si ma intorc la poteca. Ma ajung din spate Scuba, Dana si Sebi si ne despartim din nou.

Ies in golul alpin si ma bucur de frumoasa priveliste. Am 360 de grade de munti si un vanticel de creasta care face atmosfera mai respirabila. Pe varf e o mica statuie, o Maria care se roaga. Dragut, fac poze, imi trag un pic suflul si incep sa cobor catre o mica cabana aflata chiar sub varf pe partea vestica.
La Cabana cer o cola. Primesc una calda la care renunt dupa doua guri. Are gust de ceai cu bule. Plec mai departe pe o creasta frumoasa printre brazi, jnepeni, bolovani si mici stanci. Atmosfera alpina de vacanta. Ma intersectez cu multa lume, drumeti si mountainbikeri. Dupa cateva suisuri si coborasuri ajung la un drum forestier. De aici continui pe forestier pana la Linthal. Bucata asta a fosdt cam plicticoasa, doar din cand in cand am mai dat de cate o potecuta. In rest forestier cu mult soare. De obicei cand sunt pe un astfel de drum incerc sa dau viteza mai tare. Azi nu prea merge,e mult prea cald.

Putin inainte de ora 14 ajung la biserica. Ii scriu un sms lui Mihai. In cateva minute apare si el. Ne spalam intr-un mic rau de munte si recuperam de sub niste bolovani o sticla mare de cola pusa acolo dis de dimineata. Stam tolaniti pe scaunele de camping si povestim impresiile zilei. Pe la 16 apare si restul trupei. Ne impachetam si pornim catre o localitate din vecinatate unde incheiem weekendul pe o terasa. Cam astea au fost Rusaliile anului 7522 de la facerea lumii (sic!).
Pentru ca am alergat doua zile ca un erou stahanovist la peste 30 de grade imi face impresia ca sambata viitoare o voi dedica bicicletei. Asadar urmaza o tura nervoasa prin Pfälzerwald cu incheiere tot in Alsacia, in localitatea Wissembourg. Mai trebuie sa mananc o Flammkuchen ca in weekend nu am ajuns. Acuma vorba lui Sebi: "da' nah fiecare cu pasarica lui numa #ultranashu cu o colivie!"
------------------
Poate utile:

Salutare si mult spor(t)!