11 mai 2014

Weinsteig #1 = Bad Dürkheim - Neustadt

Pe partea estica a Muntilor Pfälzerwald s-a amenajat recent un traseu de drumetie care strabate toti muntii astia de la nord la sud. Sunt cam 150km. Marcajul este exceptional iar traseul e in mare parte pe poteci inguste. Indeplineste cam toate motivele ca inima alergatoruluzi montan sau a metebistului sa bata cu putere sporita.

Traseul se cheama Pfälzer Weinsteig, oamenii au facut un site cu toate informatiile posibile. Gasesti acolo harta, track-uri, app-uri, poze, descrieri, frectii, absolut tot ce vrei numai sa iti ridici fundul din canapea. Proiectul cuprinde trei astfel de trasee de lunga distanta. Noi ne-am propus sa strabatem macar doua dintre ele in etape de 30-35km, in prima parte a verii. O sa mergem sambata si o sa facem cate o bucatica. In principiu o sa mergem amandoi, eu o sa cam alerg iar Scuba o sa merga cu noua bicicleta. In weekendurile mele lungi de mtb o sa incerc sa fac traseele astea dintr-o bucata sau doua.
Toata saptamana am stat ca pe ace, am scos la imprimanta profilul turei, am pregatit sculele, pana la urma s-a facut weekend. Prognoza se anunta bunicica, asa la 20 de grade cu vreo 25% sanse de ploaie. Ideal pentru alergat si biciclit. Tura e o bucata de poteca de la A la B urmand sa ne intoarcem in punctul de plecare cu trenul.

Sambata ne-am trezit cu greu, ne-am strans catrafuseule si am plecat catre Bad Dürkheim de unde incepe excursia. Pana acolo sunt vreo 40km care se scurg usor udati cu niste cola si produse de patiserie teutonica. La 12 ajungem. Ne echipam rapid intr-o parcare pe o strada laturalnica si pornim. Eu in alergare iar Scuba la bicicleala.

Primi 8km, pana la ruina Wachtenburg, se deruleaza rapid pe niste potecute frumoase cu multe serpentine in urcare si coborare. Pe urcari se pare ca sunt mult mai rapid, Scuba recuperaza pe coborari. E mult mai precuta ca mine si coboara incetut. Eu sunt mai inconstient un pic si m-as da mult mai tare. Din cand in cand poteca e blocata de bucati mai mari de stanca peste care eu trec rapid, la bicicleta dureaza mai mult.
De la ruina urcam sustinut si ne facem loc printre drumeti. Scuba pierde poteca dar recupereaza pana la urma si ne reintalnim pe la km12 la Heidenlöcher pe un mic varf. De aici coboram ca nebunii pana la intrarea in localitatea Deidesheim. Faina treaba!

Trebuie sa scoatem gecile de ploie. Ploua asa frumos... tu-i mama ei de ploaie! Urmatorii 10km, cu mici exceptii sunt o urcare brutala catre varful Weinbiet. Eu nu am probleme pe poteca bolovanoasa. Scuba injura printre dinti si ramane mult in urma. Pe varf intru in cabana si o astept pe Scuba cu niste suc de mere. Ploua marunt si cam imi ingheata curul. Candva ajunge si ea, o las in compania sucului si pornesc in alergare catre Neustadt. Incet-incet imi revin si ma incalzesc.

Km 25, pe niste stanci un grup de downhilleri se filmeaza de zor cu gopro-uri cum isi dau drumul la vale. Scap cu viata nu ma izbeste niciunul si ajung jos. De aici urmeza o poteca lina pana la intrarea in oras, un parc, niste trepte enervante si hop! sunt pe strada principala a Neustadt-ului (Km30).
Imi e o foame de imi crapa ochiul... ca sa citez un clasic in viata. Ma salveaza Pizzeria Falcone, daca ajungeti pe aici nu ezitati sa va speriati de cele nenumarate de soiuri de pizza si sute de variatiuni de paste. Eu devorez in 10 minute o portie respectabila. Candva intru in vorba cu un nene care ma abordeaza ca fiind ultramaratonist. Schimbam experiente, ne imprietenim pe facebook, etc...

Apare si Scuba, mai comandam niste paste. Cu niste zambete si un pic de ciubuc bagam si bicicleta la caldurica in restaurant. O ora mai tarziu sedem osteniti in trenul care ne duce in 20min la Bad Dürkheim. Asta a fost tot, trail running si metebeu pur, in rest e foaie verde.

Salutare si mult spor(t)!