3 mai 2014

Pedale

Vineri vine "turcul". Adica baiatul de la DHL cu pachetele. Imi aduce niste papuci cu spd-uri, o casca noua, o gentuta pentru sa si multe alte maruntisuri pentru bicicleta cea noua. Treaba e clara: maine e zi de mountainbike! Scuba vrea la alergare. Ne hotaram sa mergem in Pfalz.

Seara ne puneam sa montam pedalele spd si clipsurile pe papuci. Nu prea pricepem exact faza asa ca apelam la metoda"youtube"... Cautam ceva filme cu niste explicatii inteligente. Mai intai in germana, ulterior trecem pe engleza. Pricepem pana la urma cum vine smecheria. In film un vanzator de biciclete tipul "army", urla la noi:"nu te duci nici unde!, piciorul sus in pedala, piciorul jos! Inca o data! Schimba piciorul!". Dupa urlaturi repetate am inteles ca trebuie exersat indelung inainte sa te bagi pe poteci suparate.

Dimineata incepem sa strangem catrafusele. Afara sunt racoroase 10 grade (!) si suntem siguri ca sus pe munte o sa fie cam cu 5 mai putin. Una din premierele zilei e bagarea bicicletei cei noi in masina. Nu am chef de demontat si reusesc sa o introduc. Intra fara prea mari strofocari. Plecam.

Autostrada, niste cola zero, o placinta cu branza, stiri la radio. Dupa o ora ajungem la Cabana Kaltenbrunnen, parcam si incepem sa ne echipam. La Scuba merge treaba mult mai repede. Ea pleaca la alergat catre Varful Kalmit. Planul e sa ne intalnim dupa vreo 3 ore la cabana. Raman singur si imi aduc aminte de americanul din film. Exersez papucii cei noi vreo 5 minute pana imi pierd rabdarea si plec pe drumul forestier spre Cabana Heller.
Merg incetut in urcare pe forestier cu un mic morcov adanc infipt in fund. Din cand in cand exersez scoaterea piciorului din pedale. Pe forestier totul merge ca uns dar sunt convins ca sus pe poteca o sa fie un pic diferit. Cel mai enervant pare introducerea papucului in pedala. Nu iese asa repede cum as vrea eu. Racaitul ala metalic ma freaca pe urechi. In rest bicicleta e super, merg usurel la deal macinand foile mici. La cabana fac o pauza mica si ma uit un pic la hoardele de metebisti. Desi e frig ca dracu e plin de ei. Vikingii nu au nici o treaba cu starea vremii.

De la cabana incepe greul. Poteca plina de bolovani si radacini uriase de fag. La inceput totul in urcare. Ma concentrez din toate celulele si reusesc sa urc sustinut vreo 2 kilometri. La un moment dat intalnesc niste bolovani mai mari care blocheaza poteca, ma opresc, pun frana si evident nu imi iese piciorul din pedala. Cad ca un fular. Niste injuraturi traditionale geto-dace si plec mai departe.

Scap de urcare si incepe o coborare nervoasa. Acelasi stil de poteca din cand in cand blocata de stanci mari de gresie. Adrenalina la maxim. Pana vine o lespede de pe care nu pot sa sar. Treapta e prea mare. Frana. Piciorul nu iese. Scena se repeta, de data asta cad pe lespede. Nici o urmare serioasa, aveam sa le vad seara sub dus. Sunt rotunde si au culoarea albastra.
 Din Heidental (ceva de genul: Valea Paganilor) ma dau iara pe un forestier lung si usurel pana intr-o sa urcata parca in ceruri. In sa ma intalnesc cu Scuba! ea e pe la km13 de alergat si mai are un pic pana la cabana. Stam un pic de vorba si fiecare pleaca in treaba lui. 

De aici vine o portiune de coborare ca un vis frumos. Poteca urca si coboara pe sub brazi si pini. Din cand in cand cate un tunel de frunze. Totul e de un verde izbitor. Imi aduc aminte de Darius care spunea ca are nevoie de ochelari de soare cu filtru de verde. Cobor ca un zevzec sari pe lespezi, bolovani si radacini pana sunt dion nou la cabana Heller. De aici mai am vreo 4km de coborare. 

Mai am o mica cazatura din aceleasi motive. In rest e de poveste. Windstopperul isi face bine treaba, cele cinci grade nu sunt chiar asa triste. Pe final iese si soarele. Tura o inchei in fata cabanei langa masina.

Urmeaza ultima premiera. Scot din masina pompa de mana pentru gradinarit. Ha! am prins smecheria asta de la un grup de bikeri elvetieni. Sunt pompele alea cu care se stropeste via de exemplu. Au 5 litri si o incarcatura ajunge sa speli si doua biciclete. Dai un pic la pompa sa faci presiune si in cinci minute ai bicicleta "luna si bec". Jetul se poate regla foarte usor si nu exista pericolul sa intre apa pe undeva. 

Finalul e in cabana. Scuba a alergat vreo 15km si multa altitudine. La mine s-au adunat vreo 22km, trei cazaturi si vreo 900m+. Urmeza o combinatie de bere, cola, niste prajituri cu capsuni si plecam spre Heidelberg.

Maine iau o pauza de cazaturi spectaculoase. Ies la alergat! 100%.

Salutare si mult spor(t)!