18 mai 2014

Odenwald-X, doua linii galbene

Azi noapte am uitat sa trag jaluzelele. M-am trezit exact cum nu trebuie sambata, la rasaritul soarelui. Pana la urma nu a fost chiar rau. Am avut vreme sa ma pregatesc de excursie in detaliu fara prea mare agitatie.

Pe la 9 am mancat ceva in graba, am luat rucsacelul in spinare si la 10 am pornit in tromba pe cararile Odenwald-ului. Ma grabesc aiurea, ar fi trebuit sa mananc mai serios.

Pana pe primul varf poveste fara istorie. Drum forestier cu vreo 450m diferenta de nivel. Ajung relativ fresh sus si incep sa cobor catre Wilhelmsfeld. Un trail-runner ma opreste disperat si ma intreaba cum ajunge pe un varf din apropiere. Ma infoi in pene si ii explic fara probleme. Chestie de integrare :)
Dupa Wilhemsfeld urmeaza urcarea catre Altenbach si ma pierd incet printre palcuri de padure si fanete intinse. Nu prea e nimeni azi pe aici. Vad foarte rar lume, doar cate o babuta plimba un catel in preajma localitatilor, in rest nimic. La pranz se face cald. Merg fara probleme la tricou.

Profilul traseului e ca un fierastrau. Suisui si coborasuri succesive de vreo 400m+. Practic traversez vai si creste de-a latul. Am vazut profilul de acasa dar am crezut ca se rezolva mult mai repede. Totul dureaza mult mai mult decat socoteala din fotoliu. Mai ales pe urcari.

Traseul asta (marcaj:doua linii galbene) e de fapt unul din traseele de mare distanta care traveseaza Odenwaldul. Se pare ca tocmai pe asta care l-am ales eu nu mai e deloc circulat. Cred ca un sfert din drum nu am vazut marcaje. Fara gps erau pielea putei ursului si toata excursia s-ar fi transformat intr-o serie de injuraturi josnice.
La unele coborari track-ul ma baga pe niste drumuri forestiere scoase din uz acum zeci de ani. Am parte de urzici uriase, tufe de mure, balarii cat mine de mari si multi multi paianjeni. Dar potecutele merita efortul pe deplin. Ma simt ca intr-o tura in Munti Locvei. Salbaticie totala.

Vad multe animale: doua caprioare care tasnesc printre copaci cand ma vad, doi porci mistreti nesimtiti pe care nu i-am impresionat deloc si o multime de veverite. Super tare, imi place cand vad salbaticiuni prin padure.

Undeva intr-o mica localitate imping bicicleta pe o pajiste cu un fan care imi trece de brau. Achizitionez ceva capuse dar nu se infinge nici una. Noroc destul de chior. Continui in ritm sustinut desi imi e cam foame. Daca nu am mancat cum trebuie de dimineata, acum nu gasesc pe nicunde nici o cabana si nici un magazin. Satucele par incremenite. Prin zona asta nu ai nici o sansa sa cheltui niste bani.

Ceasul meu cu gps imi spune dupa 7 ore ca se termina bateria. Il inteleg perfect si eu simt la fel. Il inchid si aprind telefonul, ultima parte a turei o sa o inregistrez pe telefon.
Pe final sunt lesinat de foame. Nu mai am energie deloc simt cum se inmoaie picioarele. Ies din padure la capatul trackului de pe gps in localitatea Wagenschwend. De aici planul e sa o iau spre est pe asfalt ca sa gasesc o fosta cale ferata transformata acum in traseu de bicicleta. Drumul asta de bicicleta are sa ma duca pana la gara din Mosbach.

Pentru ca nu mai rezist de foame. As musca si din ghidon, o iau catre Mudau cale de 8km. M-am uitat un pic pe harta si pare o localitate mai mare, acolo sigur gasesc ceva de mancare. Destul de coit ajung la Mudau intr-o pustietate deplina. Nu e nimic deschis. Sunt disperat. Cand imi pierdusem orice speranta vad o benzinarie! Yuhuhu! Devorez raftul cu ciocolati, biscuiti si friginerul de cola.Imi revin.

De aici o iau pe fosta cale ferata catre Mosbach. Sunt vreo 26km, foarte faini, cu o inclinatie minima. Padure, pajisti, satuce uitate de lume. Se face frig. Imi iau geaca de ploaie pe mine. Pe la 18:30 ajung in Mosbach. Am tren spre Heidelberg la 07:05. Pierd un pic vremea prin oras si hopa in tren. Finalul e o ora de tren, fara baterie la telefon, noroc cu o sticla de cola ca altfel adormeam si m-as fi trezit prin Franta.

La 9:30 sunt in cada intr-o apa fiarta si imi fac ordine in idei. Au fost peste 100km cu mai bine de 2500m+. Super tare, sper numai ca data viitoare mananc mai bine si imi iau ceva merinde in traista. Cam asta a fost tot. Weekendul viitor e cel cu trail running.

Poze: pe Picasa am facut doar cateva
Track: partea I si continuarea partea a II-a
Despre calea ferata transformata in traseu de bicicleta: toate informatiile.
Toate marcajele din Odenwald, cu track-uri si tot ce trebuie gasiti aici.

Salutare!