22 aprilie 2014

Ultra Mallorca Serra de Tramuntana

Vrrruummm! Porneste motorul avionului. Gandurile imi sunt departe, ma tot gandesc daca m-am antrenat destul, daca nu e cam mult, daca sunt sanatos la minte si altele. Plini de glume suntem in avion alaturi de Dana, Mihai si Sebi. Ne zgaim la armata de mosi si babe grase care se indreapta spre insula sa isi incarce bateriile cu caldura.

Zborul e scurt, adorm intr-o ora si ma trezesc aproape de aterizare. Coboram rapid, se zaresc muntii din estul insulei, case, vile, campuri si livezi. Palma de Mallorca. Aterizam, se deschide usa avionului si am ajuns. Eu ma simt usor izbavit dupa o iarna intreaga de alergat a sosit si vremea de ultra. 

La biroul de inchirieri masini avem o mica surpriza. Asteptam vreme indelungata, se pare ca armatele de turisti de Pasti i-au luat pe spanioli prin surprindere. Candva n-i se ofera un Fiat Panda. Il refuzam, platisem din Germania pentru un combi. Suntem cinci si avem cinci carute de bagaje cu noi. Eu unul mi-am luat toti papucii de alergat si cam tot echipemantul de trail de pe acasa. O mica gramajoara. Dupa inca o jumate de ceas primim un Nissan Quashqai cat toate zilele. Plecam spre cazare. 


Spre Manacor zburam cu Nissanul. Aici imi preiau numatul de concurs si cipul, mai primesc un tricou si ne infingem pe o terasa. Ne mai linistim dupa o scurta plimbare prin centrul oraselului si purcedem catre Cala Millor unde ne cazam intr-un hotel simpatic. Multe stele, privire spre plaja, flori proaspete prin baie. Ma simt initial ca o fufa in concediu la Mamaia.

Pana la ziua concursului, fac o plimbare cu o bicicleta pana la Arta. Incerc sa mananc bine si sa ma relaxez pe masura. Cam ca un purcel la ingrasare. Scuba, Dana si Sebi fac ceva drumetie, viziteaza o pestera, se plimba in lungul si latul insulei. Mihai a inchiriat o cursiera, carboane cam 20€/zi, rupe insula, catararile si drumeagurile. Insula e in perioada asta mama cursieristilor europeni.

Vine si ziua cea mare. Dorm destul de mult si din fericire dorm bine. Cea mai mare parte a zilei am petrecut-o pe o terasa pe plaja. Am mai dormit si dupa-masa si am mancat din nou foarte bine. Seara la 21 ne punem toata trupa in miscare. Toata lumea vrea sa ma duca la punctul de start. Sarim in Nissan si pornim spre Andratx, care e la o ora de condus. Povestim mult si bine, gandurile mele sunt undeva prin rucsac si scormonesc continutul. Oare am luat tot?

In Andratx (KM 0) alergatorii se strang in sala de sport a satului. Ajungem pe la 22:30. Raman singur, restul trebuie sa doarma, maine e o zi foarte lunga pentru toata lumea. Beau linistit cola si ma uit la lume. Toti sunt mici kilieni, din cand in cand mai vad si moace mai speriate ca a mea. Reperez niste polonezi, un japonez, niste englezi. In total suntem inscrisi cam 460 de starteri la proba de "ultra" cu 112km si 4500m+. Mai exista o proba "trail" cu 60km dar astia iau startul la 8 dimineata.

La 11:40 ne punem in miscare, pornim spre start langa primarie. Multi spectatori, urlete, rasete, muzica tare, sute de frontale aprinse, atmosfera de derby. Crainicul incinge spiritele. Ora 00:00 se da startul. Pornim.
Andratx - KM 0
Primii 20km si 925m+ pana la Estrellecs (KM 20) se scurc destul de rapid. Urcam prin padure intr-o creasta batuta de vanturi si coboram pe luna plina pana intr-un satuc de munte. Traseul l-am impartit in bucati aflate intre punctele de alimentare. Mi-am imprimat un profil pe care am pus punctele de alimentare, numarul de km, altitudinea fiecarei bucati. Hartia asta o am in buzunarul rucsacului si stiu tot timpul ce ma asteapta si cat mai e pana la sticlele de cola si sandvisurile cu nutella. Mihai mi-a imprumutat ceasul lui si am si altitudinea acumulata, astfel stiu tot timpul cat mai e de urcat. Din punctul asta de vedere am fost genial de bine pregatit.

Mananc cu pofta nutella si paine alba, niste ciocolata si multa cola. Plec mai departe, prima bucata am bifat-o si am aproape o ora si 30min avans fata de timpul limita. Urmeaza 17km si 500m+ pana la Port Canogue (KM 36). Urcam din nou intr-o creasta iar de aici coboram pana in curul pamantului pe malul marii. Incepe sa se crape de ziua, alerg pe o plaja bolovanoasa spre un satuc, in stanga se sparg valurile de bolovani undeva in dreapta sunt cateva lumini si din nou nutella, branza, paine, sunca, fructe. Mananc ca un apucat, stiu ca asta e singura sansa sa ajung la final.

Alergam mai departe. Pe la ora 7 sting frontala. Continui sa alerg binisor, e inca alergabil. Dupa 10km si 500m+ ajungem la Valdemosa (KM 45) la o sala de sport. Aceiasi poveste cu mancarea. Aici e plin de lume. La ora 8 se da startul la proba mai scurta. Pornesc mai departe catre Deia, din nou 10km si 500m+. Bucata asta a fost a dracului de grea. De aici incepe marele bolovanis de pe Mallorca. Frate! Asta nu e poteca e un covor de pietre ascutite! Ca printr-un miracol eu nu am patit nimic dar am vazut pe margine o gramada de busiti pe la glezne... Si asa o tine poteca asta pana la finalul cursei cu foarte mici exceptii.
Pe langa poteca se mai adauga sutele de participanti de la proba scurta care imi pun nervii la grea incercare. Dupa o noapte nedormita e destul de enervant sa zboare pe langa tine armate de alergatori. Pana la urma trec cei mai nervosi dintre ei si spiritele se calmeaza. La un moment dat aud in spate: "Domnul Mihai!" pfuai ce tresar... Facem cunostinta, il chema Bogdan, ardelean dupa vorba. Ma intreaba daca a fost frig peste noapte, ii urez succes la proba lui si ne despartim.

Pe o coborare destul de alunecoasa cu bolovani si pietris printre tufe si arbusti ne apropiem de Deia (KM 55). Aici zabovesc mai mult in punctul de alimentare, mananc bine si ma pregatesc sufleteste pentru marea toropeala ce urmeaza. Imi scot buful din rucsac si il pun pe cap. Pornesc mai departe.

Raman la manaeca lunga chiar daca e destul de cald. Prin telefon Scuba ma anunta ca ne vedem la urmatorul punct de alimentare la Soller. Pana acolo nu e cine stie ce filosofie, sunt vreo 9km si 250m+. Faptul ca o sa me intalnesc cu trupa, o sa imi schimb papucii, ciorapii si tricoul ma invioreaza teribil, chiar alerg bine ultima bucata. Intru in Soller (KM 64). Aici e nebunie totala, e deja tarziu, toata lumea e activata. Cand vad numarul meu verde de "ultra" toti spaniolii parca o iau razna: "Animo!", "Campeon", "Venga! Venga!" e o harmalaie de nedescris... daca ei ar stii ce e in capul meu...
Soller - KM 64
In punctul de alimentare ma intalnesc cu Scuba, Dana si Sebi. Incerc sa vorbesc cu ei. Sunt destul de absent si cumva in transa. Imi schimb papucii de alergat cu altii proaspeti. Schimb si sosetele. Observ pe interiorul calcaiului o besica destul de mare. Lipesc un plasture peste ea. Imi schimb si tricoul cu altul proaspat si cu maneca scurta. Scuba ma da cu un spray de soare pe poate fetele. Mananc niste dulciuri, banane, ciocolata si alte chestii. Beau multa cola. Foarte multa. Cred ca in conditii normale as fi explodat de atata cofeina. Plec mai departe spre urmatorul punct de alimetare, Lacul Cuber. Acolo urmeaza sa ne intalnim din nou.

Drumul pana la Cuber il stiu. Am mai fost cu Scuba la o drumetie acum cativa ani. E o urcare de 850m+ pe 10km. De fapt sunt un fel de trepte si din cand in cand bolovani ascutiti. Ca sa faca lucrurile si mai interesante s-a incins o caldura ucigasa. Cred ca sunt lejerica vreo 30 de grade. Incep sa ma lase puterile. Urc incet de tot si incep sa fac calculele cu timpii limita. Pana acum e totul ok, dar mai e destul de mult. Candva ajung in sa, vad lacul Cuber (KM 75) iar drumul forestier pana la punctul de alimetare imi pare un lux de neimaginat. Alerg, ma intalnesc cu Scuba, imi face poze, Sebi face un mic film. Aici mananc din nou ca un apucat, multa Nutella si paine, banane si Sfanta Cola. Sunt foarte inviorat, nu stiu ce dracu am, ma simt de parca as avea baterii noi. Imi schimb si pantalonii, in curul gol prin punctul de alimentare, destul de amuzant. Plec mai departe. Am o ora avans peste timpii limita.
Cuber - KM 75
Un spaniol imi zice pe drum, vazandu-ma cam terminat, daca ajungem la Lluc in urmatorul punct de alimentare suntem salvati. Pana la Lluc sunt insa 17km si 570m+ plus o coborare pe cel mai sinistru bolovanis de pe planeta pe care se poate organiza o alergare. Cel putin asa imi pare mie chestia asta. Urc ca un melc beat. Urcusul pare infinit. Fiecare 10m+ de pe ceas ii sarbatoresc in gand. Candva destul de coit ajung in sa. E vant si frig ca dracu. O trupa de arbitrii din sa incepe sa urle cand imi vad numarul: "Campeon!!!!". Ma mai inviorez. Imi dau seama ca ajung in vale in timp util.

Ca sa mai inseninez atmosfera imi dau drumul la anafuri, cruci, Dumnezei si alte tampenii pe seama potecii. Poteca asta si bolovanii ei ascutiti sunt in mintea mea vinovati pentru tot raul de pe planeta. Deodata ies din padure vad un drumeag, apoi un drum asfaltat si ajung la Lluc (KM 95). Aici e toata trupa prezenta: Scuba, Dana, Mihai si Sebi. Toata lumea ma incurajeaza si toti sunt extrem de optimisti ca ajung la final. Mai sunt vreo 17km si mai am aproape 4 ore la dispozitie. 
Lluc - KM 95
Mananc din nou binisor, suc din ala negru la greu, poze incurajari, un tricou curat si plec din nou la drum. Am o mare frica ca se strica masinaria la final. Fiecare muschi de pe picioare il simt la limita si astept din clipa in clipa sa apara vreo crampa ceva. Se pare ca azi e ziua mea norocoasa. Inaintez foarte incet iar mintea imi e plina de calcule cu minute, pace, ore. Cat mai e? Cat e ceasul? Oare ajung? Sa fiu sigur alerg vreo doi km mai repejor. 

Pe la ora 21 aprind din nou frontala. E al naibii de deprimant sa o scoti din nou din rucsac.

Organizatorii au evitat asfaltul pe cat posibil si pe astia ultimii kilometrii. Suntem bagati printr-o albie de rau uscata. Urc si cobor praguri de stanca si fiecare flexare e o corvoada. Ar fi chiar de cacat sa m-i se blocheze vreun muschi chiar acuma. Depasesc un grup de alergatori de la proba scurta si vad un semn cu "5km to finish" pfuuuai! Imi revine optimismul. Maresc pasul.

Numar fiecare pas, fac calcule cati pasi insemna un kilometru. Ma uit la ceas din jumate in jumate de minut. Nu mai am nervi si rabdare si pare ca drumeagul se dilata. Cand mai aveam 2km pana la finish ma asteapta Scuba, Dana si Sebi si mergem impreuna. Incepem sa facem glume. Sunt si eu mai optimist, apare si Mihai si ma hotarasc sa alerg ultimele sute de metrii. Iau doua colturi si FINISH !!!! (KM 112) !!! 23h, 14min / 4500m+
Urmeaza poze, felicitari, primesc un fleece un buff, medalie. Sunt ametit si nu mai vreau nimic. Vreau acasa. Sunt coplesit. 

Ceva mai tarziu suntem in masina, povestesc franturi din toate orele astea si atipesc in timp ce povestesc pentru fractiuni de secunda. Sunt terminat. Cand ma dau jos din masina de abia ma mai misc, toti muschii sunt parca intepeniti. Tremur de frig de parca as fi in congelator si cu greu ii explic receptionerului ce am. In camera fac un dus dumnezeiesc si cad intr-un somn negru.
----------------------------
Sfaturi si pareri de-ale lui Terente si nu numai:
  • Daca vreti sa alergati un ultra de 100km alergati mult si in timp (ANI). Asta e cel mai important. MULT! Faceti multe alergari lungi pe munte, obisnuiti corpul cu efortul si incheieturile cu efortul sustinut. Nu va luati dupa tot felul de Gigei care se pricep la toate. Riscati sa va distrugeti picioarele.
  • Nu economisiti la echipament. Chiar daca la alergare nu va trebuie multe chestii, alea trebuincioase trebuie sa fie de calitate. Nu poti sa stai o zi cu un rucsac incomod, un tricou care te roade. Despe pantofi ce sa mai spun. Testati totul inainte, zeci de kilometrii.
  • Cititi! Pregatiti cursa in detaliu. Bloguri, carti, site-uri, forumuri. Mie mi-au fost de mare folos rapoartele de cursa gasite pe net.
  • Programul meu de antranament il gasiti pe Strava: http://app.strava.com/athletes/mischu . Eu nu sunt nici pe departe vreun model de urmat dar orientativ pentru cineva care vrea doar sa fie finisher m-am antrenat destul.
------------------------------
Lista mea de echipament:
  • Papuci: Salomon SpeedCross 3 (doua perechi, mi-am schimbat papucii la km 64)
  • Ciorapi: eu folosesc Falke, intalniti peste toti in Gemania.
  • Pantaloni: Salomon (din aceia cu chilot/colant incorporat) sau Nike, schimbati la final.
  • Tricouri: am folosit cu maneca scurta Quechua, lunga Nike. Important sa te simti bine in el.
  • Geaca: am avut geaca de ploaie Quechua in rucsac. Nu am folosit-o dar a fost obligatorie.
  • Buff: am folosit pe post de sapca ziua. L-am udat si mi-a pastrat gandurile la racoare :)
  • Rucsac: Salomon advanced skin 12. Extraordinar!
  • Frontala: Silva Trail Runner 2. Fenomenala! Am scris si un review despre ea (vezi aici)
  • Mancare: am avut la mine Snikers si niste Corny cu banane. Eu nu manac geluri si alte minunatii, ca sa nu zic cacaturi.
  • Ceas: am folosit un Garmin XT910 (demential de exact si de usor de purtat) pana la km 95 cand s-a terminat bateria dupa 21 de ore (!), apoi am folosit un forerunner 110 pana la final, pe ultimii 17km.
 -------------------------------
Multumiri si alte ganduri:

Pentru ca chestia asta a fost cea mai intensa in antrenament din ce am facut eu pana acum ii multumesc la Scuba ca m-a sustinut cu frenezie chiar daca mi-am petrecut aproape toate weekendurile singur prin padurile teutonice. Prietenilor mei Dana, Mihai si Sebi care chiar daca nu au participat la cursa au fost alaturi de mine si m-au sustinut ca nebunii. Multumesc de timp, de transport, de vorbele bune, poze, TOT bai! Fara voi ar fi fost totul mult mai greu, poate imposibil.
Toate pozele sunt pe Picasa.
Site-ul oficial al competitiei: http://ultramallorca.com
Aici am pus o listare a pregatirii si a antrenamentelor.

Mai maine nu-i poimaine, concediul e la final si mergem din nou la munca... Trebuie sa facem rost de bani pentru aventurile viitoare. Langa mine e bicicleta cea noua si parca o aud cum vrea afara. Povestea continua.

Salutare si mult spor(t)!