3 aprilie 2014

Impresii

In teorie se spune ca inainte de un ultra trebuie sa alergi ca nebunul mult si bine. Asa ma facut si eu, in martie am adunat la bord 300km alergati, in cea mai mare parte realizati pe poteci si forestiere. Poate unii pasionati de alergare gasesc chestia sta normala, mie in schimb imi pare enorm de mult si e un mic record personal de care sunt foarte multumit.
 Finalul de martie a fost de asemeni foarte bun la fel ca si inceputul lunii. Am facut doua alergari lungi de 30km cu peste 1200m diferenta de nivel pozitiva si multe alergari mai scurte. Astea mai lungi trebuie povestite un pic ca altfel se pierd in praful potecilor. Pe langa alergarea in prostie, am scos la aer noua bicicleta! Primele impresii sunt: pfuuuuuaaiii...!

Prima alergare a fost pe 23 martie. M-am trezit de dimineata fara prea mult chef si am plecat in padure. Incet-incet de unul singur se pierde motivatia. Initial vroiam sa merg in Pfalz dar lenea s-a aciuat rapid si scapat cel putin de o ora de condus. Cu greu am inceput sa alerg si mi-am impus sa  fac o tura lunga pe un traseu pe care nu am mai fost de foarte multa vreme.
Ideea a fost sa ajung pe trei varfuri din jurul Heidelbergului ca sa strang cei 1000m altitudine. Muntii astia sunt ai naibii de scunzi si iti trebuie ceva imaginatie ca sa aduni multa diferenta de nivel. Am plecat catre Ölberg mai apoi catre Weißer Stein pe potecile binecunoscute. De pe Weißer Stein am coborat pana pe malul Neckarului in Schlierbach iar de aici hopaaa sus pe Königstuhl.

Bucata asta ultima o mai facusem cu Scuba in pas de drumetie prin 2010 si stiam ca si pe aici sunt poteci frumoase. De pe Königstuhl mi-am propus sa cobor direct in centru in Heidelberg.
Alergarea a fost un pic chinuita, o lunga bucata pana la Schlierbach am facut-o pe un drum forestier cam plicticos. De pe malul apei am inceput sa urc pieptis catre Königstuhl. Pe drum doar eu si niste babe care plimbau niste catei. In apropierea varfului era invazie de mtb-uri si un singur alergator.

Ne salutam, schimbam doua-trei vorbe si ne pomenim impreuna pe varf. Sus e al naibi de frig sunt nevoit sa scot manusile din rucsac, ba chiar si caciula. Cobor rapid direct in Heidelberg pe o poteca abrupta si lunga. Ma pomenesc langa statuia lui Cuza. Nu e banc, 1 aprilie a trecut. In Heidelberg, Cuza si-a petrecut o mare parte din exil, aici avem o statuie a lui, pusa destul de central si chiar o strada din oras ii poarta numele.
Dupa ce il salut pe Cuza rapid ma indrept catre statia de tramvai. Imi e o foame de imi vine sa ma intor sa-l munc pe Cuza de cioc. Planul meu de a intra intr-o brutarie sunt spulberate de sosirea tramvaiului in care sar rapid si ma duc direct acasa. In tramvai sunt putin ciudat dupa port si probabil ca si dupa miros. Nu chinui prea mult lumea, in 10 minute cobor.

***
Sambata urmatoare, pe 30 martie, am mers cu Scuba si cu Marina in Pfalz la locul meu preferat de antrenament. Pe o vreme superba, al tricou cu maneca scurta am facut din nou o alergare de 30km iar fetele au explorat niste locuri mai ascunse la o drumetie.
 
Am facut traseul meu clasic de alergare cu unele mici modificari. Am cautat din nou ceva poteci nemarcate. Per total cam 30k si 1200m+. A fost poate prima zi de vara pe anul asta. Azi am găsit o poteca noua si un vârf pe care nu am mai fost. A fost botezat: Vânătoarea lui Puleanu. Așa și arată, pe varf era o momaie cu o formamai ciudata si o piatra de hotar tot cu o astfel de forma.

Pe piatra de hotar de pe varf scrie 1822. Sebi zice ca a fost un an bun :) "Grigore al IV-lea Ghica devine domn al Țării Românești si Ioniță Sandu Sturdza domn al Moldovei! Interesant ca pana si acolo la margniea pamantului si a culturii apare o piatra ca sa marcheze acest moment istoric!" hahahahah!!!! :))))))) Mi-am permis aici sa rescriu aceasta remarca a lui Sebi cand a vazut pozele mele. M-am distrat copios.
Finalul fara suflu ne-a gasit din nou la cabana Kaltenbrunnen unde am zabovit la o bere. De data asta am reusit sa ma ametesc dupa vreo trei inghitituri. Numai o sfanta cola m-a mai inviorat. De la birt am plecat direct la Decathlon unde am cumparat un set de pedale ieftine sa ma pot plimba si eu cu bicicleta. Timp sa merg sa imi caut papuci pentru spd-uri nu am mai gasit.

***
Dupa sambata dedicata alergarii a venit duminica. Dupa plan trebuie facuta o pauza. Cu aceasta minunata ocazie am gasit tipul necesar sa fac o plimbare mai detaliata cu noua mea bicicleta. Dupa imi povestea si Mihai, imi parea tare rau de ea ca se va murdari. Mai ca nu imi venea sa o las ca bibelou. Scuba a facut si cateva poze cu ca sa ne ramana macar in amintire ca o bijuterie curata.
Am iesit la o tura. De cum m-am urcat pe ea s-a simtit ca un fotoliu. La deal pare super simplu, totul functioneaza fara nici o jena, fiecare rotita, fiecare zala e unsa, curata si se invarte in angrenaj perfect. Acuma nu stiu care e cauza dar cu bicicleta veche aveam nevoie de cateva pauze de impins pana sus pe varf. Cu minunea asta noua am mers pana sus fara sa cobor de pe ea. Acuma poate sa fie si de antrenamentele de alergare dar inclin totusi sa cred ca adevarul e pe la mijloc.

Mi-a placut mult pe poteci cum se muleaza pe gropi si bolovani. Da, e alta viata sa ai un fully! M-am dat si pe o puteca lunga si bolovanoasa pe care nu prea ma incumetam cu bicicleta veche. Acum am cam zburat pe acolo.

Urmeaza niste weekenduri cu mai mult alergat dupa care vor fi multe iesiri cu bicicleta. Deja am creionat niste traversari ale Pfalzului, niste Schwarzwald si poate o tura mai lunga in Muntii Vosgi.

Pe partea de alergat, in weekendul viitor, avem in program semimaratonul din Heidelberg urmat apoi de niste antrenamente pe munte. Pe 16 aprilie ne luam zborul spre Mallorca sa vedem si noi cu se mananca un ultra.
Cam astea ar fi noutatile, promitem ca revenim :)