15 martie 2014

Prima jumatate din martie

Azi e sambata. Eu m-am trezit ca un navetist pe la ora 7 cu toate ca toata saptamana mi-am propus sa dorm in weekend mult si bine. Nu a iesit nici cum, m-am intors pe toate partile dar a trebuit sa ma dau batut. O lalai mult si bine, ma simt obosit si ca in fiecare primavara am alergie la polen. A inceput acum vreo saptamana si probabil va dura pana la sfarsitul lunii.
Nu reusesc sa ma motivez. Ar fi trebuit sa fiu deja pe munte, sa fac o alergare mai lunga ca doar azi e sambata. Nu am nici un chef sa ies din barlog, ba chiar a inceput sa ploua fin si asta imi alunga tot cheful de alergat. Daca tot nu am iesit la o tura de dimineata macar sa scriu cateva randuri despre ultimele doua saptamani pana reusesc sa ma urnesc de pe canapea.

Weekendul trecut m-am suit in masina asa de nebun, sigur cuc, am plecat in Pfalz la o alergare lunga. Am planuit 30km si vreo 1200m+. Planul a iesit ca la carte. Vreme superba, aproape 20 de grade, fara pic de nor sau de vant. Pe o astfel de vreme nu am avut nici o problema de  motivatie. A iesit perfect cu exceptia a doua bataturi rebele.
Am mai explorat un pic padurea si am gasit inca o poteca nemarcata pe care am balaurit vreme de o ora pana s-a terminat si orice urma de poteca. Am ajuns in niste cotloane ascunse stiute poate numai de vanatori. Pana la urma am iesit la liman si am regasit traseul binecunoscut.

La finalul turei nu am fost prea terminat dar nici nu am mai pierdut vremea prea mult pe aici am plecat rapid acasa. Duminica am incheiat weekendul cu o alergare scurta de 6k de recuperare.

In cursul saptamanii am mai iesit cu Scuba sau singur la cate o alergare pe poteci ca sa testam un rucsac nou. In rest am facut mai multe alergari pe asfalt. Se pare ca nu mai deranjeaza genunchiul in schimb am mereu bataturi cea ce ma cam enerveaza.
Un episod amuzant s-a petrecut la una din iesirile din cursul saptamanii. Alergand fara griji pe o poteca din apropierea casei am dat ochii de un mistret cat toate zilele. Amandoi am fost cam socati de intalnirea neprogramata. El sa uitat un pic la mine, a grohait nervos si s-a gandit o clipa ce sa faca. Intre timp eu mie incepusera se inmoaie telescoapele. Mistretul s-a hotarat rapid ca trebuie sa fuga si in cateva momente a disparut intr-un zgomot puternic de crengi rupte si grohaieli nervoase.

Pozitiv este ca a venit primavara, la alergarea de ieri am descoperit ca pe partea vestica a muntelui, acolo unde e mai mult soare pana la apus, au aparut primele frunze. Eu sper sa o mai tin asa macar vreo 3-4 saptamani cate au mai ramas pana la ultramaratonul din Mallorca.
Urmeaza doua saptamani grele, partea cea mai numeroasa a antrenamentelor, dupa care se mai linistesc apele. Pana acum totul merge bine, sper sa ma tina sticksurile si sa nu apara alte surprize. Intre timp mi-a revenit un pic motivatia, cred ca ies totusi la o alergare.

Pe curand!