8 februarie 2014

Noaptea de vineri

Azi am stat ca pe ace. E vineri si trupa de alergatori din Pfalz a propus pe fb o alergare de peste 30km pe care trebuie sa o facem la frontale. Planul e sa ajung mai repede acasa sa trag un somn si sa plec la alergat. Nu iese nimic, o lalai pe net, mananc, nu pot sa dorm. Din experinta stiu ca va fi greu ca dracu, vineri dupa masa sunt ca o placinta. Adica numai de alergat zeci de km nu sunt bun. Sa vedem ce iasa.
Incepem cu o plimbare cu trenul
18:30, ajung in gara luata ca punct de intalnire si nu sunt sigur ca sunt in locul potrivit. Cinci minute mai tarziu apare inca o masina, un tip la costum ma saluta zambind, se duce in spatele masinii, se dezbraca la pusca goala si isi pune haine de alergare pe el. Acum sunt sigur ca sunt la start. Cateva minute mai tarziu suntem 8 oameni asteptand un tren.

19:00, dupa vreo 20 min de tren coboram intr-o halta intunecata si incepem sa alergam. Urcare brutala, padure, bezna, imi dau seama ca am o frontala de rahat. Cei din jurul meu au niste frontale puternice si imi fac si mie lumina, alergam intr-o noapte neagra iar in jurul nostru e ca ziua. Drept urmare la ora cand scriu blogul asta noua frontala e comandata deja la bike24.
Pe un fel de creasta
20:30, ajungem pe undeva pe un fel de creasta. In zare se vad niste lumini de la niste sate, nu am nici o idee unde sunt. E  liniste deplina si sunt vreo 6-7 grade. E chiar cald, cum ar zice un viking adevarat - e cald ca un pisat de elan.

21:30, astia sunt nebuni. Toti sunt ultra-maratonisti si trag tare ca zabaucii. Eu incep sa ma resimt din toate saibele. Distanta nu ar fi o problema dar se trage destul de tare. Sunt ultimul din grup si fac eforturi sa ma tin de ei.

22:30, undeva la un turn de piatra facem o mica pauza. Halesc la repezeala doua snickers si beau cu nesat din cocoasa. De turnul asta imi aduc aminte. Am trecut pe aici cu Scuba la o tura de mtb in care am traversat muntii astia pana in Franta. Plecam mai departe.
Pauza din turn
23:30, candva ma suna Scuba. Se astepta sa dureze mai putin. "Ifonul" de rahat a inghetat. Instantaneu se goleste bateria chiar daca e incarcat acum cateva ore. Coafura rezista, la fel si genunchii. Coboram pana in fundul pamantului pe o potecuta plina de bolovani, din cand in cand trecem pe niste podete de lemn care aluneca ca dracu. Suntem ca niste pinguini rahitici

00:30, ne apropiem de finalul turei. De fapt ne infundam in namol pana peste glezne. Inaintam pe un drum de tara macinat de tractoare, o chestie cleioasa se lipeste de papuci si parca te fixeaza de sol. Devine al dracului de greu. Sunt terminat, incepe sa imi fie frig.
Asta mi-s eu
01:00 ajungem la final. Veselie mare,  am fugit dupa unele ceasuri mai scumpe 40km, dupa al meu 38,5km. 1500m+. Alergarea am pus-o pe Strava, o gasiti acolo. Ne despartim tremurand, toata lumea sare in masini. Eu si tipul in costum avem mult de condus. El merge pana la Frankfurt. Restul sunt localnici.

01:30, pornesc motorul si incerc sa fac un pic de caldura inauntru. Tremur ca un rahat si injur printre dinti geamul inghetat. Dureaza cateva minute si ma urnesc spre o autostrada pustie. Am o ora de condus, o ora destul grea. Ma salvez intr-o benzinarie cu o doza de redbull si niste cola. Nu inainte de a face senzatie in pantalonii de alergat imbibati de namol pana la cur si stropit pana la sprancene.

In cd-ul din masina urla din toti rarunchii Chello si Omblandon si eu impreuna cu ei. Reusesc sa ma tin treaz. Visez cu ochii deschisi la o bere mare, un hefeweizen... nici o sansa, stiu ca nu am nici o bere acasa. 

02:30, ajung si ma bag direct in baie. Hainele sunt pline de namol,  formez o garmada dezordonata ma inmoi bine in vana plina cu apa fiarta si reusesc sa ma incalzesc. Somn!
Asa aratau papucii azi dimineata
Inca vreo ora imi suna diverse chestii in urechi: "...intins pe spate ma las prada drogului / Si va dedic aceasta balada din coltu` blocului..."

Salutare si mult spor(t)!