31 ianuarie 2014

Ultimele doua

E din nou sambata. Ma trezesc din nou devreme sarim in masina si pornim spre Pfälzerwald. Scuba nu mai are nici un chef de alergat. Alerg din nou singur, ea se hotareste pentru o drumetie. E al treilea weekend din an si suntem din nou pe poteci uscate. Zeul meteorologiei ne-a dat vreme perfecta de alergat, probabil ca rascumparare pentru nametii de anul trecut.
Pe temperaturi incredibile de aproape 10 grade ma echipez in pantaloni scurti (!) ca un viking adevarat si pornesc din nou pe potecile din zona varfului Kalmit. E cam acelasi traseu ca cel alergat saptamana trecuta, un cerc tras pe varfurile astea impadurite de vreo 21km. Potecile sunt aproape uscate iar din cand in cand mai iese cate o raza de soare printre ramuri.
 
Nu prea ma intalnesc cu nimeni decat in apropierea cabanelor se mai aglomereaza cu bunicute iesite la plimbare, famili cu copii si plimbareti de sambata. Singurii agitati sunt mountainbikerii care sunt pe aici cu duiumul, iarna asta cred multi nu au mai pus bicicleta in cui.
Dupa aproape 3 ore de haladuit ma apropii din nou de varf. In graba mare ma schimb din nou, inghet un pic si tusti in cabana unde Scuba ma astepta cu un pahar mare de hefeweizen. Ufff! inca o sambata grea.

Ultimul weekend din ianuarie ma gaseste tot prin Pfalz. De data asta ma alaturi unui grup de alergatori locali adunati in jurul unui magazin de echipamant de alergare montana din Landau. Adunarea se da lunar via Facebook. Baiatul cu magazinul alerga de vreo 30 de ani iar pe langa vanzarea de echipamant organizeaza cam o data pe luna cate o alergare din asta de grup.
Grupul e foarte animat si de diverse nivele. Eu ma incadrez asa pe la mijlocul plutonului. Varful de lance sunt cativa baieti cu state vechi pe la ultramaratoane. E foarte amuzant cand alerg cu ei, asa imi mai dau si eu seama daca evoluez un pic cu antrenamentele, mai schimbam niste impresii, noutati, niste echipament, etc. Singura problema e ca ei vorbesc un dialect de-al lor din padurile astea si trebuie sa ma concentrez teribil sa ii inteleg mai ales dupa vreo 20 de km devine destul de greu.
Alergarea de grup a fost de data asta un pic mai deosebita. Am inceput sa alergam pe la ora 14 si urma sa prindem si o bucata de intuneric. Pentru mine a fost super ca antrenament pentru ultra, a fost prima alergare facuta pe munte, pe intuneric, cel putin partial.

Au iesit vreo 28km si vreo 1200m diferenta de nivel. La final am fost cam obosit. Nu am prins ziua mea cea mai buna dar a fost o alergare buna si un antrenament foarte folositor. Alergarea pe intuneric nu prea imi face cine stie ce placere, cred ca am ramas cu niste sechele de la entorsa din vara si imi e frica sa dau gaz pe intuneric.
Astfel am bifat luna ianuarie, in total vreo 160km alergati, experiente noi, multe poteci si trasee inedite intiparite in minte si mai ales mult optimism pentru noul sezon de alergare. Maine e din nou sambata, din nou o tura mai lunga, prima din luna februarie.

Salutare si mult spor(t)!