17 ianuarie 2014

Primele doua

Draga jurnalule au trecut deja doua weekenduri din luna ianuarie. Am fost tare activ si am intrat in ultimele 3 luni de pregatiri pentru ultramaratonul din Mallorca. In fiecare zi facebookul ma terorizeaza iar organizatorii din Baleare imi amintesc la fiecare cateva ore cate zile au mai ramas pana la start. Tot stresul asta nu ma poate lasa rece si astfel am inceput pregatirile la modul serios. Au trecut deja primele weekenduri. Primele doua.
Pentru ca trailul asta se manaca cu alta lingura decat alergatul pe asfalt planul de antrenament e destul de freestyle asa. Trailul asta e un fel de punk in lumea alergarii. In principiu alerg minim de 4 ori pe saptamana, sambata fac o alergare lunga, neaparat pe munte, cu cati mai multi metri de altitudine. Pe langa asta incerc sa fac niste exercitii de stabilizare, mai niste abdomene plus tot felul de exercitii pentru glezne. Nu iese chiar ca la carte dar pana acum e pozitiv.

Locul de joaca a fost in primele doua weekenduri ale lui ianuarie masivul Pfälzerwald in zona varfului Kalmit. Pana acolo e ceva de condus, cam 60km dar drumul se merita. In comparatie cu alte locuri de antrenament din imprejurimi in Pfalz sunt foarte multe poteci. In rest "autostrazile forestire" nu prea ma incanta atat la trail cat si la mersul pe bicicleta. Cei 60km merita pe deplin, am acolo un traseu de vreo 20km care e peste 90% numai poteca. Trail Porn pur!
 In primul weekend am mers in Kaltenbrunnental. Aici am parcat in fata unei cabane. Scuba si Marina au facut si ele o alergare, urma sa ne intalnim peste vreo 2-3 ore in cabana. Eu am pornit in treaba mea catre Kalmit sus pe varf iar aici in coborare abrupta si lunga catre Totenkopf iar mai apoi catre cabana Hellerhütte si din nou in coborare catre locul de parcare.

Alergarea a decurs fara probleme. Am avut parte de o zi frumoasa si insorita cu temperaturi atipice pentru ianuarie, peste 10 grade. De fapt anul asta avem parte de o iarna blanda perfecta pentru un antrenament pentru un ultra in primavara. Cand m-am inscris pentru Mallorca asta a fost cea mai mare intrebare: cum o sa ne antrenam in iarna. Pana acum am reusit, poate mai tine vremea asta inca vreo luna si am scapat de iarna.
La pantaloni scurti, cu doua tricouri, am speriat toate babele drumete din Pfalz. Toate ma intreba daca nu imi e frig. Chiar si eu ma intreb cate o data daca nu cumva excursia din Suedia din vara nu m-a transformat intr-un fel de mic viking. In doua ore si jumatate am terminat traseul, m-am schimbat si tusti in cabana sa le astept pe fete.

A durat mai mult decat era planul initial. Fetele s-au ratacit un pic si au iesit dupa vreo 20km intr-o mica localitate la mama dracu. Evident ca nu au avut nici un ban la ele. Noroc cu nemtii astia ca sunt baieti de comitet cate o data si au fost luate la autostop pana in apropiere de cabana. Draga jurnalule, eu nu prea stiam ce sa fac, noroc ca au sosit pana la urma, incepuse sa se intunece si deja faceam niste planuri de cautare prin noapte. Evident pe aici nu este semnal la telefon. 
Pana la urma totul s-a terminat cu niste bere si niste carnati fripti in cabana. Morala zilei: cand faci turne lungi de alergare, pune in rucsacul ala pe care oricum ai dat o gramada de bani, un baton si niste banuti ca nu se stie unde aterizezi. Telefon si apa ai oricum la tine, altfel stai mai bine acasa.

Al doilea weekend, aceiasi locatie. Scuba vrea sa faca o drumetie eu vreau sa alerg vreo 20km. Pornim in tromba pe la 11 iar la 12 suntem sus pe Kalmit. Azi am schimbat locul de start din motive culinare. cabana de data trecuta se inchide 3 saptamani, cabanierul si-a bagat picioarele in ei de turisti dupa toate sarbatorile astea. Nu-i nimic, pe aici e plin de cabane, ne hotaram pentru cabana de pe varful Kalmit.
Azi ploua. In atmosfera bacoviana incep sa alerg iar Scuba si ea fara prea mare chef pleaca la potecareala. Cand alergi in ianuarie prin munti in pantaloni scurti prin ploaie torentiala e semn clar ca te-ai ticnit un pic. Astfel de ganduri imi trec prin cap primii 5km. Dupa care vremea isi mai revine, ploia se mai opreste si devin mai optimist. Ba chiar incep sa admir peisajul.

Fata de data trecuta, am inceput cu o coborare nesfarsita si am terminat cu un urcus abrupt. Invers fata de obicei, simt ca ma lasa sticksurile pe final. Cum dracu o sa alerg 100km peste 3 luni nu am nici o idee. De fapt nici nu conteaza, iese si chestia asta pana la urma.

Dupa 20km ma recreez in fata unei beri si a unui munte de cartofi prajiti in cabana. Inca un weekend reusit. Primele doua. Aaaa maine e din nou sambata, din nou Pfalz.

Salutare si mult spor(t)!