6 ianuarie 2014

In cautarea zapezii

Ceasul suna, se aud niste injuraturi si bajbaind prin intuneric incepem sa ne strangem catrafusele. Ne-am gandit ca daca iarna nu mai vine anul asta sa mergem noi in cautarea ei. Pana acolo unde incepe iarna sunt vreo 250km de condus pe autostrazi incetosate.
Vedere catre Alpi
Orele 08:00 are loc regruparea somnorosilor. Noi, Vika si Mascha ne adunam in Dossenheim si pornim in tromba catre sud. Planul e sa ajungem in timp util pe Feldberg unde trebuie sa inchiriem niste rachete. De aici vrem sa facem o drumetie de cateva ore prin zapada. Seara revenim la baza.

Am facut niste cercetari si acolo avem zapada vreo jumatate de metru pe o suprafata destul de mica in jurul varfului. Buna si asa, mai bine decat nimic. Eu unul nu prea ma impac cu iarna dar macar o data pe an sunt dispus sa vad si eu zapada. Ma rog, dupa mintea mea as fi dispus sa raman in Canare pana undeva prin aprilie..
Coborare din varf catre vest
Drumul se scurge fara nimic notabil pana dupa Freiburg de unde incepe nebunia. Fiind o zi cu soare si cer albastru toata populatia a plecat ca si noi in cautarea omatului. Stam in "Stau" mult si bine si ne taram incet catre varf vreo 8km. Candva satui de stat in masina ajungem sus. Aici nu e evident nici un loc de parcare. Pana la urma gasim loc undeva in vale si pornim in mars spre varf.

Pe la 12 reusim sa sarim in rachete si suntem in zapada! Urrraaa primul omat de anul asta pe o vreme superba. Incepem sa ne miscam incet spre varf, mai intai traversam o pista de ski si intram incet in padure.
Clipe libere in doi
Urcam prin padure vreme de o ora, traseul asta de rachete e si el marcat insa noi o luam de-a lungul si latul padurii cautand zapada proaspata. Candva intram in golul alpin si facm o gramada de poze. E soare, cald si bine, se vad Alpii si pana departe in Pfalz si Vosgi. Din cand in cand ne sperie cate un snowboarder care zboara printre copaci, in rest e liniste si pace.

Ajungem si pe varf. Aici e lume ca la .balamuc, cu schiuri, rachete, snowborduri, zmee, veselie mare. Ne luam talpasita repede si coboram incet catre o cabana de pe partea vestica a muntelui. Ajunsi in dreptul cabanei ne tot gandim daca intram dar e atat de mult de munca cu legaturile rachetelor incat renuntam rapid.
Poate cel mai fain momet al zilei
Din cabana in cabana ne apropiem incet o data cu intunericul de Feldberg. Constatam ca sunt singurul care si-a adus frontala. Ajungem si la Feldberg predam rachetele, eu imi uit pe acolo buletinul, il recuperez, un pic de ameteala si incheiem intr-un birt. Sarbatorim cu niste pizza si bere iar candva in noapte incepem sa marsaluim catre masina.

Urmeaza doua ore de autostrada si ceata, toata lumea doarme dusa iar in radio canta Bruce :) Ufff greu, greu si asta ziua de pauza de la alergat...

Info:
  • Feldberg, e un varf de 1493m in Muntii Padurea Neagra. Iarna e de obicei zapada si exista un resort de ski nu foarte mare dar bine pus la punct.
  • Se ajunge usor cu masina sau cu autobuzul / trenul din Freiburg.
  • Vara e foarte fain pe aici de mers cu mtb-ul sau la drumetie. O tura de -a noastra cu tzoaglele vezi aici.
  • Mai multe poze de la excursie am pus pe picasa.

Salutare si mult spor(t)!