13 octombrie 2013

Isla Bonita - Trail Running

Asta e postul de alergare pe munte.  Ala care face sa nu te ingrasi in concediu ca un purcel. Pe langa plaja, noi am avut pe chelie mai multe alergari si drumetii din care ne-au cam iesit majoritatea. Am alergat cu Scuba vreo trei zile dupa care am facut niste drumetie, baie pe saturate iar apoi am ramas singur. Dupa zece zile, din motive de job, ea s-a intors in Germania eu urmand sa mai stau cateva zile pe insula.
Subsemnatul pe vulcan
Am ales sa fac trei alergari in zona crestei principale. Initial planuisem si o alergare pe o poteca de coasta, la care am renuntat cand am vazut ca o parte din ea e pe drumuri asfaltate si forestiere dolofane. Am taiat-o de pe lista si au ramas doar trei trasee sus pe vulcan. Program paradisiac: müsli in compania rasaritului, alergare 2-3 ore pe creste, baie in ocean, vin si apus de soare.

La Palma e un mic paradis pentru orice alergator montan. In primul rand temperaturile sunt de vis, termometrul scade pe coasta rar sub 20 de grade. Se poate alerga tot timpul anului fara probleme. Se adauga peisaje grandioase, poteci foarte bine marcate si un peisaj care produce dependenta

*****
Prima mea escapada a fost pe Ruta de los Volcanes unde mai fusesem la drumetie cu Scuba. Traseul e genial si trebuie neaparat refacut in alergare. La receptie am primit un sfat foarte bun: sa urc la refugiul Pilar cu taxi, de acolo sa alerg pana la Fuencaliente de unde sa iau atobuzul inapoi. Foarte convenabil ca pret, toata logistica ajungand la 20 de eurones.
Trail dreams @ La Palma
Soferul ma duce rapid sus. Are un Mercedes 200 de care e extrem de mandru. Masina arata foarte bine, tipul a mers cu ea peste un milion de kilometrii. Clasic! Stie un pic de engleza si tot drumul imi povesteste numai de uleiuri, cutii de viteza, motoare, anvelope, cat de bune sunt masinile germane, etc. Intr-un final ajungem. Ma echipez, sireturi, ultimele reglari la rucsac si am plecat.

Asta a fost cea mai faina alergare de cand am inceput eu sa lerg pe coclauri. Bine, nu am alergat eu foarte mult dar macar am ajuns in multe locuri. A fost un vis. Peisaje exceptionale si o poteca perfect marcata pe care nu ai nici o sansa sa o pierzi din ochi. Combinatia de vulcan, pini, cer albastru si ocean e dementiala.
Alergand pe creasta printre ceturi
Am pornit incet si m-am incalzit pe parcurs. Undeva pe la mijlocul turei am intalnit un cuplu de nemti pe care i-am rugat sa imi faca o poza. Tare s-au mai minunat ca alerg tot traseul asta, iar mie mi-a crescut inima cat un elefant. Am facut o gramada de stopuri pentru poze. La toate alergarile astea nu am avut la mine dacat telefonul. Pozele nu sunt cine stie ce dar pentru mine sunt extrem de valoroase.

Coborarea e prelunga si e de doua feluri. Prima varianta, cea soft, e pe un nisip cu bob mare un fel de cenusa vulcanica pe care te dai ca la derdelus. Coborarea pe aici e delicioasa singurul impediment e nispul care iti intra in papuci. Se recomda niste aparatori scurte, eu nu am avut. Cea de-a doua varianta e pe niste bolovani cat toate zilele, campuri de lava, cu pietre ascutite si destul de instabile. Aici am mers ca o bunica, dupa accidentarea de la inceputul verii mi-e frica de bolovanisurile astea ca de dracu'.
Alergarea se incheie in piscina naturala din Playa Salemera
Pe final am intrat din nou in nori si vreo jumate de ceas am mers din nou printre niste pini amestecati cu lapte. Pe ultimul kilometru am iesit sub plafonul de nori si zarile s-au limpezit. Am facut pauza indelungata in Bar Desdeada. Birtul asta e o adevarata institutie in Fuencaliente si tanti barmanita face niste bocadillo excelenti. Vin nu am baut, poate alta data. Cola light, in schimb, e rece ca gheata. Satul m-am urcat in autobuz iar nu peste mult timp ma scaldam fericit in ocean. (Detaliile alergarii pe Strava).

*****
A doua iesire a am planuit-o dupa ghidul meu de drumetie. Planul a fost urmatorul: cu masina pana la El Paso parcat langa centrul de vizitare al parcului national. De aici alergare pana la o bisericuta frumoasa "Ermita de la Virgen del Pino". Urcus pieptis pana sus in creasta principala urmat de o coborare prelunga pe creasta pana la Refugiul Pilar. De la refugiu o alta coborare lunga pana inapoi in El Paso.
Alerg pe "Camino Real"
In primul kilometru am pierdut un picut marcajul. Niste invarteli fara rost, pana la urma reperez drumul. Pana sus in creasta merg pe "Drumul regal". Adica pe un fel de poteca mai lata, pietruita care a fost costruita dupa cucerirea insulei de spanioli fiind singura cale de legatura intre cele doua porturi in vestul si estul insulei. Ulterior s-a mai construit tot un "drum regal" care ocoleste pe coasta intreaga insula. A doua varianta e mai bine pastrata si e marcata in intregime cu GR130.

Pana susu in creasta nu prea alerg decat pe portiuni mici. E foarte abrupt si bolovanos. Din creasta pornesc catre sud urmand linia crestei. Daca jos in vale era o caldura de te naucea aici pe creasta s-au adunat din nou norii. Merg prin ceturi pe o poteca frumoasa. Vegetatia imi aduce amite de documetarele cu jungla. Fiind multa apa, e plin de muschi, liane de tot felul, foarte multa vegetatie.
Campuri de lava
Dupa vreo 6km de creasta ajung la Refugiul Pilar. De aici urmeaza o coborare frumoasa pana la El Paso - asa zice ghidul de drumetie. Drumetul nu e alergator, aveam sa ma prind si eu azi. Poteca e foarte putin alergabila fiind foarte bolovanoasa, o mare parte sunt nevoit sa o stabat la pas. Traversez niste campuri de lava fantastice, e din nou un soare izbitor. Atmosfara e ca intr-un cuptor de pizza.
Recuperarea ideala :)
Obosit ajung la masina si sar direct pe un automat de cola. Tot automatul asta m asalveaza si cu niste napolitane spaniolesti si imi mai revin. Tusti! in masina si ceva mai tarziu sunt din nou in Atlantic pe o plaja superba. Citeam undeva (sic!) ca paradisul e in cer, total gresit, pe bune. (Detaliile alergarii pe Strava)

*****
Cea dea treia tura de alergare am planuit-o in sudul extrem al insulei in zona celor doi vulcani din Fuencaliente: Teneguia si San Antonio. Aici am mai fost cu Scuba in plimbare. Desi nu e ziua mea cea mai buna reusesc sa ma mobilizez si sa ma pun in miscare undeva pe la 10. Nu prea am chef de alergat sunt cam "ciocanit" dupa turele precedente, ca sa o citez pe Adri. 
Din nou pe poteci
La partea de motivatie ma ajuta vremea excelenta si gandul ca in cateva zile o sa tremur ca un rahat pe potecile din Odenwald pe la 5 grade. Brrrr! am plecat in tromba. Conduc cam jumate de ora si parchez undeva in sat. Reperez rapid trasul de creasta GR131 si alerg cu voiosie la vale. Trec pe langa cei doi vulcani si ma cam topesc de caldura. prin locurile mai ferite fara briza e extrem de cald. Cenusa vulcanica scartaie sub papuci iar poteca coboara destul de lin.

Pana jos la Farul din Fuencaliente alerg 6km de vis. Ajuns la far fac niste poze si incerc sa reperez un alt drum de intoarcere. Dupa celebrul ghid exista o poteca mai la est care urca pana in sat. Ma gandesc ca ar fi mai fain sa nu ma intorc pe acelasi drum si adopt varianta ghidului. Hmmm, din nou drumetia nu e alergare. Poteca urca pieptis prin cenusa vulcanica pana la glezne.
E bine mestere! Cald si bine :)
Pe aici nu prea alerg, ma tarai pana sus. Doar pe bucati scurte accelerez un pic dar energia se termina repede. Fac o multime de poze mai ales intr-o zona de vita de vie. Este incredibil cum creste vita de vie pe aici, ca o planta taratoate, fara niste siruri clare. Gust din struguri, sunt deliciosi si dulci de parca i-am scos dintr-un borcan cu miere. Fuencaliente e celebru pentru vinuri. O zicala locala (in traducere personala) zice: "Cine vine la Fuencaliente / Si nu bea vin / Vine degeaba". Adevarat!

Cu greu ajung sus in creasta vulcanului, pe o caldura incredibila. Aici e un mic centru de informare turistica si doin nou ma salveaza unn automat de cola. Apa din rucsac a fiert de vreo doua ori si nu mai aveam chef sa o beau. Nu prea imi place ceaiul :) Ajuns la masina, ma schimb din nou, fac un popas la Barul Parada iar ziua se incheie din nou innotand in Atlantic. Minunat! (Detaliile alergarii pe Strava)
Farul din Fuencaliente
Toate pozele de la cele 3 zile de alergare le gasiti aici.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Toate posturile noastre din La Palma:
Pentru planificare de concediu, avioane, cazare, plimbari, alergari si drumetie pe langa internet am folosit doua carti extrem de utile:
  • La Palma, Reise-Taschenbuch, editura Dumont (ISBN 978-3-7701-7306-8). Are si o harta pliabila foarte buna a insulei.
  • La Palma, Die schönsten Küsten- und Bergwanderungen, editura Rother (ISBN 978-3-7633-4246-4). Cred ca e cel mai bun ghid de drumetie. Folosit si pentru alergat.

Sa fiti cuminti. Salutare si mult spor(t)!