5 octombrie 2013

Isla Bonita - primul contact

Cum zicea Vlad pe Facebook: "bienvenido a mi tierra....un poco lejos pero mia....jajajaja". A venit si concediul pana la urma, am lasat toate grijile intr-un sertar de birou incuiat si am plecat. Am alergat cu Scuba la Maratonul din Berlin, un mega-eveniment sportiv cu recorduri mondiale si personale (sic!) iar de la Berlin via Stuttgart ne-am luat zborul catre Canare, Insula La Palma.
Regatul meu pentru terasa asta?
Candva dupa 5 ore de zbor, litri de cola zero, vreo 4 reviste citite din scoarta in scoarta s-a deschis usa avionului. Ne izbeste un amstec de caldura cu umiditate ridicata plus mirosuri placute de flori si condimente. Urraaa, am ajuns! Ne asteapta doua saptamani de potecareala, plaja, alergare, pierdut vremea fara nici o grija. Bine te-am gasit Isla Bonita!

In aeroport asistam la o arestare spectaculoasa. Un grup de politisti in civil inconjoara un pusti. Nu are nisi o sansa, e saltat pe loc cu tot cu bagaje. Auzim ca e vorba de droguri. Totul e foarte corect si fara circ, in 20 de secunde s-a incheiat totul. Tot alaiul dispare dupa niste usi grele, se mai aud niste zavoare si cam atat. 

Tanti de la ghiseul de inchirieri masini ne lamureste intr-un minut intr-un amestec de spaniolo-englezo-germana cum sta treaba si imi pune in mana cheile unui citroen. O jumatate de ora mai tarziu suntem cazati in Paradis: un apartament intr-o vila suita pe un munte cu o terasa gigantica de unde admiram jumatate din Oceanul Atlantic. Pfuuuaa! mai bine nici nu se putea.
Cel mai sudic punct al insulei. De aici porneste Transvulcania
O jumatate de noapte o petrecem pe terasa de unde admiram niste stele gigantice. Marea e linistita iar temperatura e pe la 25 de grade. Acum doua zile, la amiaza, dardaiam prin Berlin la 5 (cinci) grade. Dimineata admiram un rasarit ca in basme, cu nuante de mov si galben. Undeva in stanga se vede varful Teide de pe Teneriffa iar mai jos un pic zarim si o bucata din El Hierro. Ma simt ca un copil lasat singur in Toys"R"Us, inconjurat de vulcani de mi de metri altitudine, plaje, jungla si paduri de conifere.

Micul citroen ofteaza din toti rarunchii si zboara pe serpentine stranse catre sudul insulei. Ne oprim la Faro de Fuencaliente si facem o plimbare lunga printre salinele de aici. E locul de unde se da startul de la Transvulcania, un loc legendar pentru orice alergator montan. Facem multe poze si nu ne lasa inima sa nu alergam un pic pe poteca de cenusa vulcanica. Ma simt ca un astronaut.
La plimbare pe Teneguia
Dupa ce ne-am luat portia de cultura si am degustat sarea locala facem cunostiinta cu cei doi vulcani cuibariti in sud. Primul pe lista e Teneguia, e cel mai mic, are doar vreo 400m altitudine si a erupt ultima oara in 1971. O poteca frumoasa ne suie pana pe buza craterului. Culorile ne izbesc, rocile sunt negre, cenusa e gri sau rosie intr-un contrast izbitor cu oceanul si cerul. Evident nu m-am putut abtine si am luat o bucata de tuf vulcanic in rucsac. Deja stiu si unde o sa stea in biblioteca.

In pauza dintre vulcani mai bifam rapid o premiera. Alergam citroenul printre plantatii intinse de banane. Pentru noi e iarasi ceva nou. Nu ne putem abtine si intram intr-una dintre plantatii. Facem poze si ne maimutarim un pic. 
In premiera cu ciorchine de banane in brate
Banane nu am indraznit sa luam. Din cand in cand trece cate un mic transporter plin cu banane. Soferii sunt toti foarte bronzati cu ochelari de soare si nu au nici o reactie cand te privesc. Atmosfera siciliana.

Al doilea vulcan pe care ne suim e San Antonio. Asta e cateva sute mai metrii mai inalt insa din pacate nu prea se poate vizita decat pe portiuni mici, avand o creasta instabila. Facem o scurta drumetie pe unde e voie si pornim din nou la drum. Dupa atat vulcanism si drumetie ne-am incins bine si luam primul contact cu una din plajele de pe partea vestica a insulei: Playa de Charco Verde.
Scuba pe Playa de Charco Verde
Suntem pe plaja ca doi copii nebuni si ne minunam. Nu am mai ajuns nici unul dintre noi pana acum pe o plaja cu nisip negru. E o senzatie foarte ciudata. Undeva in creier e setat ca amestecul de apa si ceva negru si moale te cam murdareste. Nu se intampla nimic, invatam insa repede ca pe nisip negru cu picioarele goale trebuie sa te misti un pic mai repede, nu ai timp sa o lalai ca te cam arzi. Facem baie indelung, apa are peste 20 de grade si pana si eu ma simt in largul meu. Populatie pe plaja: 10 oameni.

Seara tarziu calcam din nou citroenul pe coada. Incheiem apoteotic cu un vin local, crescut pe vulcan. Despre vinuri si despre cum si ce se cultiva pe aici o sa mai revin.
Toate pozele aici...povestea continua!

 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------- 
Toate posturile noastre din La Palma:
Pentru planificare de concediu, avioane, cazare, plimbari, alergari si drumetie pe langa internet am folosit doua carti extrem de utile:
  • La Palma, Reise-Taschenbuch, editura Dumont (ISBN 978-3-7701-7306-8). Are si o harta pliabila foarte buna a insulei.
  • La Palma, Die schönsten Küsten- und Bergwanderungen, editura Rother (ISBN 978-3-7633-4246-4). Cred ca e cel mai bun ghid de drumetie. Folosit si pentru alergat.