11 octombrie 2013

Isla Bonita - Caldera de Taburiente

Drumetia asta era pe lista de "to do" pe locul doi. Cel putin asa ne anunta ghidul nostru de drumetie. Motivele sunt destul de clare: Caldera de Taburiente e un parc national de o frumusete izbitoare. E vorba de o "caldare" vulcanica, interiorul conului vulcanic principal din nordul insulei La Palma. Vulcanul asta a creat impreuna cu eroziunea de dupa un amfiteatru gigantic cu un diametru de vreo 10km. Cel mai inalt varf din creasta vulcanului e Roque de Los Muchachos cu 2426m, varf pe care planificam sa ajungem si noi ziua urmatoare.
Craterul privit din interior
Tura de azi isi propune sa intre adanc in crater pana in centrul lui unde s-ar afla multe izvoare, cascade care se unesc si formeaza un rau. Mai apoi pe un sector de chei impresionant urmaza intoarcerea in punctul de plecare. Logistica turei e destul de complicata insa noi am rezolvat-o foarte rapid si convenabil.
Se merge cu masina pana la intrarea in parcul national (Parcarea Barranco de las Angustias). Aici se parcheaza si se poate lua un taxi pana la puctul terminus al drumului, parcarea numita Los Brecitos. Asa am facut si noi si am scurtat vreo 2 ore de mers ca taunii pe drum. Taxiul e destul de scump, costa 51€. Daca aveti un pic de rabdare si asteptati un pic, cum am facut si noi, mai apar niste drumeti si drumul se poate impartii. Aici ne-a placut ca se evita orice targuire si circoteca, banii se dau unui ranger, el comanda taxiul si mai departe e treaba lor. Simplu, eficient si civilizat.
Cactusi la marginea potecii
Masina ne-a urcat pe niste serpentine de speriat. Doamna de langa mine tragea cu disperare de manerul usii incat am avut senzatia ca il rupe pana sus. Mie mi s-a facut un pic rau, desi nu sunt un gingas la chestii din astea. Toata ziua am umblat pe poteci cu o senzatie de stomac intors pe dos. Scuba se simte bine doar un pic de frica prin curbe. Domnul cel gras din fata tace malc, si probabil are ochii inchisi sub ochelarii lui cei cool de schior figurant. Intr-un final suntem izbaviti, coboram din masina, multumin frumos si hop! pe poteca.

In prima parte a excursiei inaintam pe o poteca frumoasa printre pini de canare. Inalti, cu ace lungi de 30cm au verde frumos care contresteaza puternic cu cerul si rocile vulcanice. Foarte interesant e ca pe sub ei, peste tot, s-a asternut un covor din acelea astea lungi si ai senzatia ca pasesti pe un fel de mocheta. Tot din categoria "cascat ochii", acele din partea superioara se aseaza si formeaza ghemotoace uriase pe crengile inferioare. In ghemotoacele astea isi fac cuibul foarte multe pasari. Senzatie de "Alice in tara minunilor".
Mijlocul traseului - Playa de Taburiente
Pe pantele mai expuse si in locurile ferite de vant e foarte cald. Aici vantul nu adie deloc iar poteca serpuieste printre tufe si cactusi de dimensiuni mari. La fiecare pas soparlele fug in disperare in toate directiile. Am aflat ca aici nu sunt nici un fel de serpi, asta ne face sa fim foarte relaxati si sa nu tresarim la fiecare miscare prin tufisuri.

La mijlocul turei ajungem in locul numit "Playa de Taburiente". Si nu e banc, e chiar o plaja in centrul caldarii vulcanice, lucul unde se strang toate izvoarele de pe versanti si formaza un rau repede de munte. Ne oprim si noi un pic, apa formaza niste piscine naturale ideale de baie, iar temperatura apei e chiar placuta. Ne hotaram ca nu facem aici baie, preferam oceanul la finalul drumetiei. 
Langa "plaja" se afla un mic refugiu, cu un centru de informare turistica, toalete si niste mese pentru picnic la umbra unor pini falnici. Facem si noi pauza si ne infruptam de pranz cu nicet dulciuri gasite prin rucsaci si niste banane de canare. Pfuuuai, ce gust au bananele astea... eu care nu am foat pana acum in tari din astea exotice sunt in fiecare impresionat de ce gust pot avea bananele, mango, avocado... supermarketul m-a mintit atia ani... :) am mancat numai castraveti cu forme si culori diferite.

Placam din nou la drum. De aici avem de coborat pana in centrul pamantului. La inceput poteca traverseza niste pante expuse cu multi cactusi si tufisuri de toate culorile, aopi printre-o padurice de pini. Ultima parte si cea mai lunga o parcurgem prin albia raului printrun sectoar de chei cat toate zilele. Undeva in cursul superior, raul dispare intr-o instalatie de captare a apei si e transportat printr-un sistem ingenios de apeducte pana jos in vale la plantatiile de bananae. In albie mai ramane asa vreo 20% din debitul apei.
Apa e la mare pret pe aici, iar La Palma e cea mai bogata insula in apa. Sursa prosperitatii insulei e data tocmai de aceste instalatii de captare. Fiindca insula se bazeaza pe agricultura si turism mai ecologic, cea mai mare parte a apei se duce in agricultura, in platatiile de banane, mango, vita de vie, -  aproximativ 95% am citit pe undeva. Restul se bea sau ajunge sub dusuri.

Coborarea prin albia raului e foarte spectaculoasa dar si a naibii de grea. Pe mine simt ca ma lasa sticksurile, azi nu e ziua mea cea mai buna de drumetie. Ne taram ca niste soparle printre niste stanci gigantice spalate de apele torentilor. Candva, dupa aproape 5 ore de mers, zarim parcarea unde ne reperam micutul citroen.
Fotograful grupului se relaxeaza pe malul Atlanticului :)
Yuppppy! placam spre ocean. Dupa 20 de minute de serpentine salbatice ne oprim In Puerto de Tazacorte unde ne vom petrece intreaga dupa masa la baie si pierdut vremea.

Toate pozele aici...povestea continua!