21 iulie 2013

Col de la Schlucht

Dupa isprava din Alpi de saptamana trecuta se pare ca vremea buna si pofta noastra de drumetie e constanta. Planuim din nou o iesire, de data asta in Franta in Muntii Vosgi. masivul asta nu e foarte inalt, cel mai inalt varf ajunge pe la 1300m dar se pare ca e spectaculos, variat si atrage foarte multi drumeti si biciclisti an de an.
Creasta catre Gazon de Faing
Eu am avut pe acasa ceva ghid montan cu muntii astia si am ales doua drumetii din zona Col de la Schlucht, in partea nordica (mai inalta) a muntilor. Ghidul e publicat de editura Rother, foarte recomandat. Am fost o trupa faina: noi cu Dana, Mihai si Sebi. Am planificat in prealabil un pic jonctiunile si am stabilit sa ne intalnim intr-un camping de acolo.

Vineri, dupa munca, am impachetat masina, am bagat ceva benzina si am pornit cu Scuba pe autostrada spre granita franceza. Am plecat destul de tarziu din Heidelberg pe la orele 8 seara, cei 250km pana in camping aveau sa ne ia aproape 3 ore de condus. Pe la 11 noaptea ne-am revazut in camping cu trupa, am montat din nou, ca in Alpi, cortul la frontala, am stat un pic la povesti si somn.
Lac du Forlet si cabana cu acelasi nume
Pentru prima zi am ales o drumetie care sa ne duca spre Varful Gazon de Faing, iar de aici in coborare spre Lac du Forlet, apoi spre Lac Vert incheind tura in punctul de start in Col de la Schlucht. Din camping am urcat 7km cu masina pana in "Col" (asta ar fi o sa), am parcat si am pornit la drum.

In prima faza pe o poteca abrupta vreme de vreo jumatate de ora apoi pe o creasta domoala cu privelisti frumoase in toate directiile. Nu sunt multi inalti, cum am mai zis, dar mi-e mi-au placut teribil si am fost impresionant de peisaje. Desi sunt la o distanta scurta de Padurea Neagra sunt mult mai spectaculosi. Trupa zicea ca seamana un pic cu Ciucasul nostru. Eu nu stiu ce sa zic ca nu am ajuns inca prin Ciucas.
Iulie in Muntii  Vosgi
Pe creasta asta domoala am inaintat pana pe Varful Gazon de Faing. Printre pini si pajisti cu vacute vesele :) ca doar suntem in Franta. Lume multa dar nu exagerat, probabil pentru ca am iesit pe traseu destul de devreme, pe la ora 9. De pe varful cu pricina am coborat abrupt sub creasta la primul lac, unde am facut pe terasa unei cabane primul popas.

Aici am admirat lacul, am baut o bere locala (un pils slabut, cam cum e prin tara) si privind la ceilalti drumeti cum infulecau bunatati n-i sa facut un pic foame. Era insa prea devreme pentru o pauza lunga si am purces din nou la drum catre Lac Vert si cautand Cabana Seestaettle unde planuim un popas mai lung.
Scuba pe grohotisul de dupa Lac Vert
Pana la cabana strabetem alte pajisti pline de flori, admiram nite abrupturi de granit populate de cataratori si strabatem o padure foarte frumoasa. Arborii sunt foarte batrani, observam ca toporul nu a prea ajuns pe aici. Vegetatia pare mult mai sudica ca prin Germania, incepe sa miroase a Mediterana :).

La cabana, ne postam din nou pe tarasa, cu bere, potoale de-ale locului foarte gustoase si facem o pauza mai lunga. Daca ajungeti pe aici nu ratati branzeturile si prajiturile de afine. Pffffuuaaa, mai ales prajitura aia de afine, mi-a ramas in memoria gustativa zile intregi dupa excursie. Un deliciu!
In Franta, romani si rusi care stau in Germania si beau bere belgiana :))
De la cabana am mai mers vreme de o ora pana sus in Col, am sarit in masina si un pic mai tarziu am ajuns in camping unde am stat vreme indelungata la foc si povesti. Ne aducem aminte ca maine suntem pe 14 iulie si azi e Ziua Nationala a Frantei. La multi ani! avem parte de niste artificii in camping si inchinam si noi in cinstea Republicii.

A doua zi ne trezim dupa o noapte dormita bine, mancam ceva in fuga, impachetam corturile si parcam masinile din nou sus in Col. Pentru duminica am planuit o excursie mai scurta, de vreo 4 ore, pe unul dintre cele mai frumoase trasee de drumetie de pe aici.
Privind in jos din brana
In ghid se spunea ca trebuie evitat traseul asta duminica, datorita puhoaielor de oameni dar nu prea am luat avertismentul in serios. He, he, in prima parte a traseului am avut parte de armate intregi de bunici si copii, pensionari nemti amstecati cu trail runneri francezi. Poteca merge pe o brana abrupta si practic trebuie vreme de un ceas multa rabdare. Dupa o o ora se ajunge la Cabana Frankenthal si de aici e mult mai larg si mai liniste.
Idila de vara la Cabana Frankenthal
La cabana facem un prim popas si incepem un urcus sustinut pana in creasta principala. Mai vizitam scurt o grota, facem multe poze si hop! suntem sus in creasta. Poteca de creasta e super faina si se preteaza foarte bine pentru o tura de alergare. Deja urzim planuri pentru o noua isprava, din nefericire weekendurile sunt putine(!) si bine planificate dar ajungem noi inca o data pe aici...

Pe poteca de creasta inaintam cu privelisti foarte frumoase pana pe cel mai inalt varf, Hohneck (1363m). Aici se poate ajunge si cu masina, e o cabana pe varf, multa lume, drumeti, biciclisti si vedem o gramada de motociclete. Nu zabovim mult pornim tot pe creasta principala inca o ora pana in Col unde am parcat.
Aprope in ceasta spre Hohneck
Fiind un pic hamesiti, planificam pe drumul de intoarcere un stop la o cafenea franceza unde sa incheiem excursia festiv. Conducem un pic si ne oprim in oraselul Munster in zona centrala unde sarbatorim cu localnicii 14 iulie. Vive la France!

Super excursie! Ne-a placut tare mult prin Vosgi, cu o trupa mega-faina si pe o vreme fara scama de  nor in toiul unei veri frumoase. Multumim Dana, Sebi si Mihai pentru zilele astea deosebite!
Vive la France! & au revoir !
Utile:
Salutare si mult spor(t)!