2 iunie 2013

Pauza fortata

Probabil ca face parte din viata fiecarui alergator si doar putini nu au facut cunostinta pana acum cu ENTORSA. Din nefericire am patit-o si eu zilele astea iar rezultatul e o glezna dolofana si o pauza fortata de saptamani. Ce nu am reusit dupa sute de kilometrii de alergat pe gheata si zapada s-a intamplat acum o data cu venirea primaverii.
SHIT HAPPENS *** Flickr / Newtown grafitti
Joi a fost sarbatoare si ne-am hotarat sa facem o excursie la Rodalben, in Pfälzerwald, unde sa petrecem o dupa-amiaza pe potecile de acolo. Planul a fost ca eu sa alerg o bucata de poteca de 22km iar Scuba si o prietena sa faca in timpul asta o drumetie. Ne-am pus pe drum iar cam o ora mai tarziu eram langa cabana PWV din Rodalben.

Alergarea a durat aproximativ 10 minute. Plouase bine in ultimele zile, totul era ud si din nefericire am calcat pe o bucata rotunda de lemn care mi-a alunecat brusc de sub picior. Au urmat zgomote ciudate ale gleznei, o senzatie de cutit si m-am tavalit un pic de durere. Mi-am dat seama ca nu e chiar asa de grav caci am putut sa me ridic si sa ma intorc in parcare.

De la cabana am primit o bucata de gheata pe care am aplicat-o imediat pe umflatura si am asteptat fetele sa se intoarca din drumetie. Peste inca doua ore am mai cerut o bucata de gheata insa de data asta nu am mai primit pe motiv ca aveau mult de lucru si ca oricum nu mai e gheata in congelator. Sa va fut! specie infecta de cabanieri care se ocupa doar de profit. Imi pare nespus de rau ca am facut entorsa asta chiar la ora pranzului cand trebuia voi sa vindeti multa bere. Lasa ca o sa aibe sefii vostri o bucurie pe mail luni la prima ora.

Cateva ore mai tarziu eram acasa cu glezna suspendata asteptand cu nerabdare dimineata pentru o vizita medicala. M-am trezit devreme si am plecat spre clinica ortopedica din Heidelberg. De fapt m-a dus tata-miu cu masina caci eu nu prea ma pot deplasa. Drumul de la masina in spital a fost de lunga durata, m-am simtit ca un melc ranit.
Break-fast time *** Flickr / Phototropy
Dupa radiografie am rasuflat usurat, nu exista nici o fractura iar alte chestii de pe acolo nu sunt afectate. Se pare ca voi putea din nou sa merg normal si sa incep sa fac alergari usoare cam peste 4 saptamani. Asta e, intre timp m-am impacat cu ideea. Mai aveam in plan in iunie/iulie doua semimaratoane montane la care sigur nu voi participa. La maratonul din Berlin sper sa pot alerga chiar daca planul meu sa cobor bine sub 4 ore devine greu realizabil.

Nu stiu ce dracu o sa fac atatea saptamani, probabil o sa merg sa inot un pic iar in weekenduri o sa fac ceva cicloturism de indata ce glezna permite. Deocamdata stau pe canapea, cu un picior suspendat si gust din senzatia de plictiseala.

Salutare si mult spor(t)!