15 mai 2013

Pe MeTeBeu in Odenwald

In luna mai statul, partidul, biserica si alinierea planetelor ne-au oferit o gramada de zile libere. Le multumim din inima si folosim cu nesat fiecare clipa. Nu suntem prea ahtiati dupa zile libere dar suntem convinsi ca urmatoarea iarna va sosi negresit, ne va lua prin surprindere si alte mizerii. Aici la germanica zilele insorite sunt oarecum limitate, lumea trebuie sa munceasca cu sarguinta legendara si nu prea putem face mofturi la prognozele meteo.
A venit caldura! pai nu-i bine?
Dupa mai bine de 10 ani de meleaguri teutonice am ajuns la concluzia ca nu trebuie lasat nimic pe viitor, vara e al dracului de scurta si trebuie fiecare weekend trait la intensitate maxima. Asadar joia trecuta fiind zi nelucratoare am scos bicicletele la plimbare. Ne-am planificat tura asta cu ceva timp inainte, am cautat niste track-uri pe net si ne-am hotarat pentru o tura de vreo 45km prin Odenwald, muntele din spatele casei si locul nostru de joaca. 

Nu prea ne-am grabit de dimineata, am lalait-o prin casa, am mancat ceva si undeva pe la orele pranzului am scos capul in lume. Ne-a luat ceva timp sa pregatim bicicletele, am umflat rotile si am legat sub sa din nou trusa de scule. Aici am o poveste teribila, o ciudatenie. Am cumparat bicicletele astea cu mult timp in urma, cred ca prin 2009 iar de atunci nu am facut NICI O PANA! Nici eu, nici Scuba. Am traversat Alpii, Pfalzul, Odenwaldul, mergem cu ele la munca... incredibil. Bicicletele nu sunt sigur fermecate, totul tine de drumurile impecabile de pe aici si de lipsa cuielor, cioburilor si alte bazaconii. In tara credeam ca e normal sa faci pana. Se pare ca nu e asa. Sau o fi noroc chior? hmmm...
Podetul de la intrarea in ruina Schauenburg
Track-ul l-am instalat pe e-trex si l-am urmat cu supunere. Habar nu am avut pe unde mergem si nici nu mi-am luat harta la mine. Practic incredere oarba in "unealta diavolului". De data asta a mers teribil de bine, fara nici o problema, am investit in urma cu cateva asaptamani in niste acumulatori noi si am instalat recent cea mai actuala versiune a hartii celor de la openmtbmap. Harta o recomand la toata lumea, e gratis si pentru Europa de vest e mai buna ca orice e pe piata. Trebuie un pic de obisnuinta la culori si legenda, asa zic gurile rele, dar in rest e super.
Drumuri forestiere @ Odenwald
De acasa am urcat sustinut pana la ruina Schauenburg iar apoi pe drum forestier pana deasupra castelului din Schriesheim. De aici am contiunat int-un suis intins pe mai multi kilometrii pana in localitatea Wilhelmsfeld unde am facut o scurta pauza. Peste tot la marginea potecii sau a forestierului ne indeamna reclamelele sa facem pauza in vreo cabana sau han. Ramanem pe pozitii, vrem sa facem toata tura fara scurtaturi.

Am mai traversat niste paduri, multe pajisti si vreo trei sate iar undeva pe la orele 15 am ajuns la Cabana Stiefelhütte unde am facut o pauza mai lunga. Spre bucuria noastra am prins cabana deschisa si ne-am delectat pe terasa cu carnati si bere in buna traditie germana. Aici am intalnit o gramada de biciclisti care ca si noi strabateau padurile din zona si cativa drumeti mai in varsta din satele din jur.
Odenwald la inceputul verii
Dupa pauza asta binemeritata, am pornit din nou la pedalat catre satul Heiligkreuzsteinach. Partea asta de traseu ne-a cam stors. Am avut destul de mult de urcat dar ne-au placut mult peisajele de aici. Satul este situat intr-o vale incojurata de pajisti si paduri de brad sau foioase ca in cartile de povesti. Potecile strabat o padure plina de muschi verde care miroase din toate colturile a vara timpurie, iar din cand in cand suntem rasplatiti cu o coborare abrupta pe o potecuta firava.

Am mai avut de urcat vreo cativa km si catre seara am ajuns destul de osteniti pe varful Weiße Stein, care e doar la 6km de casa. Aici am mai stat un pic la povesti, am mai intalnit niste vecini iesiti si ei la o plimbare la zi de sarbatoare, am mai ras o bere si am coborat ca o vijelie pe poteci binecunoscute pana acasa. Cam asta a fost tot.

La final s-au strans 45km si o diferenta de nivel de vreo 1200m. Am petrecut o zi frumoasa in Odenwald, o zi de bicicleala prin padurea renascuta la viata. Ziua urmatoare am avut mici probleme de sustinere a sezutului pe scaunul de la birou dar si asta face parte din programul verii :))
 
Salutare si mult spor(t)!