2 mai 2013

Heidelberger Halbmarathon

3500 de alergatori ne-am strans duminica trecuta in Heidelberg pentru a alerga unul din cele mai titrate semimaratoane nemtesti. Inscrierile se fac in martie iar toate locurile se vand ca painea calda in mai putin de 48 de ore. Cursa e o combinatie de alergare pe asfalt, piatra cubica, drum forestier sau vazut altfel: padure si oras combinata cu iz medieval intr-o atmosfera de primavara vesela.
Pregatiri de start cu Dana, Scuba si Mihai
Anul acesta ne-am inscris la semimaraton impreuna cu Dana, Mihai, Seri si Sebi. Dana a alergat pentru prima oara semimaratonul iar Mihai inca accidentat a alergat alaturi de ea terminand si el cursa foarte bine. Cu Seri aveam sa ne intalnim la preluarea numerelor si apoi abia la finalul concursului. Iar Sebi nu a putut participa resimtindu-se puternic dupa maratonul alergat acum doua saptamani la Viena.

Eu si Scuba am alergat cu brio anul acesta fiind intr-o forma bunicica. La concursul asta nu suntem la prima isprava, anul trecut am mai alergat o data, atunci intr-o alta formula si intr-o atmosfera caniculara.

Cu o zi inainte de cursa erau cam 25 grade dar printr-o schimbare brusca a vremii aveam sa fim surprinsi de un front rece care ne-a adus temperaturi de 7-8 grade si cu mult noroc am scapat de precipitatii. Temperatura si cerul innorat au creat conditii foarte bune pentru alergare, pentru spectatori a fost insa destul de frig si cu toate astea am fost din nou incurajati frenetic de un oras intreg.
Incalzire cu Mihai & Mischu @ biserica
Ne-am strans la Heidelberg inca de sambata la pranz ne-am luat numerele si cipul de concurs si am sarbatorit un pic prin oras pana seara tarziu. Dimineata concursului nu ne-a gasit in foarma cea mai buna dar am reusit sa ne activam, am luat un mic dejun in graba si ne-am indreptat catre start. Exista posibilitatea predarii bagajului insa noi am preferat sa lasam lucrurile in masina spre a evita aglomeratia si cozile de la finalul cursei. Ne-am luat la noi doar o gecile de vant pe care Sebi le-a pastrat pana am terminat concursul.

Dupa ce am tremurat un pic inaintea startului a venit momentul in care ne-am amestecat cu miile de alergatori. Startul s-a dat pe grupe valorice la diferenta de 5 minute, astfel noi am pornit in cursa la 9:25. In prima parte a traseului se fac cativa kilometrii prin orasul vechi, prin Adenauer Platz, apoi catre Bismarkplatz si pe Hauptstrasse, artera centrala a orasului. Din orasul vechi se trece podul istoric de peste Neckar si se intra in cartierul Neuenheim. Partea urbana a cursei se sfarseste aici pe la km7 de unde incepe urcusul pe celebrul Philosophenweg, la inceput printre case iar apoi se intra in padure, aprox. 160m diferenta de nivel pana undeva pe la km 10 de unde incepe prima coborare.
Profilul cursei. Autor: TSG78 Heidelberg @ Wikipedia
Pentru mine primii 8km au fost antrenanti, am alergat foarte repede pentru nivelul meu, pe alocuri chiar cu 4:45/min. Inca de la inceput m-am despartit de Scuba, Dana si Mihai. Am avut in cap sa trag tare sa cobor sub 2 ore de data asta, anul trecut lipsindu-mi vreo 5 minute. Urcusul pe Philosophenweg nu mi s-a mai parut atat de greu ca anul trecut, nu a trebuit sa fac nici o pauza si m-am simtit foarte bine. Eram din ce in ce mai surprins caci lumea din jurul meu era foarte afectata de panta, semn ca antrenemantele pe munte au avut un rol foarte important, acum se vad primele roade ale alergarilor pe "Uica Pavalutz Trail" - cum imi alint eu potecile din zona unde locuiesc.

Din varful pantei a urmat o coborare destul de abrupta pe drum forestier pana la manastirea Neuburg catre cartierul Ziegelhausen apoi iarasi o urcare scurta dar abrupta de vreo 110m diferenta de nivel. Aici a fost plin de lume care efectiv ne-a impins cu incurajari tot urcusul. Panta asta imi aduc aminte ca anul trecut mi-a scos sufletul. Acum am resimtit-o un pic dar fara mari probleme m-am strecurat pana in varf unde era postat un punct de alimetare. Apa si izotonice sunt din belsug pe tot parcursul si sunt imprastiate cu cap. Exista si cate ceva de mancare, eu insa nu am avut nevoie de nimic, am vazut ceva banane, haribo, iar pentru cei mai curajosi exista un stand cu bere (!) undeva pe la km 17.
Pe ultima "suta" :)
Din cartierul Schlierbach se trece din nou Neckarul, printre sute de spectatori cu fanfare si tobe africane, pe un pod si urmeaza o urcare prelunga de vreo 3km pana in preajma castelului din Heidelberg. De la castel traseul continua o coborare abrupta pe asfalt si piatra cubica pana in Piata Universitatii unde se afla sosirea. Pe la km 20 l-am zarit pe Sebi care mi-a facut poze ne-am salutat "in fuga" si am intrat din nou in centru intr-un tunel de oameni. Desi vremea nu a fost prietenoasa au fost foarte multi spectatori, am zarit multi cunoscuti, m-am auzit de cateva ori strigat iar cateva minute mai tarziu treceam linis de sosire. Timp final: 1:54:10. Pentru mine un rezultat extrem de bun, la care doar visam anul trecut.

Scuba a sosit si ea cateva minute mai tarziu, urmata de Seri apoi Dana si Mihai. Toata lumea a ajuns la final fara mari probleme. Felicitari la toata lumea! Mihai s-a resimtit din plin cu accidentarea lui mai veche dar a terminat cursa in mod admirabil, de data asta a trebuit sa alerge mult mai incet decat ii sta in fire :). Ne-am simtit super fain, atmosfera a fost incendiara ca de obicei in Heidelberg, un oras in care e o placere sa alergi cu asa un public incandescent. Danke Heidelberg!

Utile:

Salutare si mult spor(t)!