19 aprilie 2013

Vienna City Marathon

Maratonul de la Viena a sarbatorit anul acesta 30 de anisori de existenta. Fiind o cifra frumoasa nu am rezistat tentatiei si m-am inscris din timp inca de anul trecut. Undeva la mijlocul lui noiembrie aveam deja calendarul completat cu evenimente la care vreau sa particip, maratonul din Viena l-am socotit ca punct de pornire in noul sezon. Pana acum mai alergasem doua maratoane: cel din Mannheim in mai anul trecut (5:00:10) si cel de la Karlsruhe din septembrie (4:37:30); experienta maratonului nu imi era straina dar vroiam sa imbunatatesc rezltatele anterioare. Pe langa asta o vizita in capitala Austriei e tot timpul binevenita, un oras in care nu ai cum sa te plictisesti vreme de saptamani.
O mica bucata din nebunia de la start
Alaturi de mine au mai fost inscrisi Mihai si Sebi, Mihai nu a putut alerga din pricina unei accidentari dar ne-a sustinut frenetic alaturi de Dana si Scuba care ne-au facut o gramada de poze si au fost alaturi de noi pe toata durata concursului. Multe multumiri, inca o data!

Antrenamentul

Antrenamentul l-am inceput in luna noiembrie. Planul de antrenament l-am incropit utilizand site-ul celor de la asics si a cuprins 2 alergari/saptamana, miercurea si sambata. Planul l-am respectat in proportie de 90%, telul propus pentru la Viena a fost sa cobor sub 4:15:00.
In apropierea unui puct de alimentatie
Pentru iubitorii de statistici o sa pun aici cateva cifre, poate utile celor care vor sa alerge un maraton si care au acelasi nivel de pregatire. In pregatirea mea de 5 luni si doua saptamani am alergat in total 705km (incluzand si cursa de la Viena) totalizand 75 de ore de antrenament. Cele doua antrenamente saptamanale le-am facut lejer, fara a afecta in vreun fel viata profesionala sau cea privata. Personal recomand, daca exista voita si timp, 3 antrenamente/saptamana - e mult mai simplu!

Am alergat atat pe teren plat cat si cateva alergari pe munte. Nu stiu daca alergatul pe munte m-a ajutat foarte mult insa am observat in timpul cursei, ca atunci cand erau mici urcusuri, nu aveam nici o problema, concurentii din jurul meu resimtindu-se vizibil.

Sosirea in Viena

Fiind in concediu nu am avut nici o problema cu timpul si impartirea lui. Am plecat inca de vineri dimineata din Heidelberg, zborul cu Lufthansa l-am avut de pe aeroportul din Frankfurt. Alegerea biletului la Lufthansa a fost foarte inspirata caci am avut parte de o mare surpriza.

Dupa partea de check-in, asteptam cuminti sa ne imbarcam cand am fost anuntati ca se doreste reducerea numarului de calatori iar compania asteapta voluntari care se ofera sa zboare doua ore mai tarziu. Fiind in concediu fara stresuri am zis sa intrebam care e faza si sa dam o mana de ajutor. Tanti a fost foarte bucuroasa cand ne-a vazut si ne-a oferit 500€ cadou pentru gestul nostru. Perfect! maratonul a inceput extrem de bine. Doua ore mai tarziu eram imbarcati in alt avion iar o ora mai tarziu aterizam in Viena.
In primii km inca veselie mare
De la aeroport am ajuns in jumatate de ora la hotel, ne-am cazat si am pornit hai-hui pe stazile din centrul orasului. Daca nu ati vizitat pana acum Viena nu pierdeti timpul! Orasul e fascinant si face toti banii. A doua zi, sambata ne-am indreptat spre centrul de expozitii unde am preluat numarul de concurs, cipul (10€ dintre care 7€ garantie) si am facut jonctiunea cu Dana, Mihai si Sebi cu care am stat indelung la povesti si am facut planurile pentru concurs.

Startul si primii de 21km

Dimineata la 8:30 am ajuns la start. Lume cat cuprinde in toate partile, de toate culorile si limbile pamantului. M-am felicitat ca nu am venit in maneca lunga, erau deja in jur de 20 de grade. Temperatura a crescut vertiginos in ultimele zile dinaintea maratonului, cu o saptamana inainte erau 3 grade si inghetam pe coclauri. Acum la maraton avea sa fie foarte cald. Din pacate nu mi-am luat apa cu mine la start, mi-a fost un pic sete dar nu stiu daca a influentat intr-un fel cursa.

La 8:59 au plecat elitele, am fost anuntati prin difuzoare gigantice la fiecare plecare, s-a intonat si imnul Austriei, mici emotii, mai o poza si o privire schimbata cu Scuba iar intr-un final marea de oameni din fata mea a inceput sa se puna in miscare. Am plecat mult mai incet decat m aasteptam eu, de obicei lumea pleaca tare la maraton fie ca nu se poate controla fie ca sunt luati de valul celorlalti alergatori. La Viena a fost inghesuiala mare, cei care au vrut sa plece mai tare au trebuit sa consume multa energie incercand sa croseteze depasiri in coloana de atleti.
Recunoasteti personajul? :) 
Treptat am intrat in ritm si am zarit undeva in fata un pace-maker cu un balon pentru semimaraton pe care scria 1:59. Stiam ca daca reusesc sa il las in spate totul va fi ok. Am iutit un pic ritmul l-am prins si de aici totul a intrat in normal. Am fost in prima jumatate a cursei foarte in forma chiar nu m-a deranjat pe primii 20km caldura. Abia mai taziu a inceput sa imi fie cald.

Traseul urmareste cateva artere principale din oras dar cel putin jumatate din cursa are loc in parcul din apropiere de Prater si pe malul Dunarii pe o strada mai laturalnica dar cu o arhitectura frumoasa tipica barocului vienez. Eu ca sa imi ocup mintea cu tot felul de lucruri urmaresc mai ales cladirile sau mai nou citesc tot ce scrie pe pancartele spectatorilor sau pe tricourile concurentilor.
Din cand in cand mai trece o sticla de bere
In prima parte a cursei cu oarecare noroc i-am zarit si pe sustinatorii nostrii: Dana, Scuba si Mihai. Parca mi-au dat aripi oamenii astia :) am facut poze am mai schimbat o vorba si am plecat mai departe. Mihai mi-a spus ca Sebi se afla doar la 2-3 minute in spatele meu. Plecand diferit din zona de start aveam sa ne intalnim doar in timpul cursei pe la km25 de unde am alergat o bucata impreuna.

Ultimii de 21km

Dupa de am depasit semimaratonul m-am simtit foarte bine. Eram sigur ca o sa termin cursa simteam ca am resurse singura necunoscuta ramanea timpul final. Un nou balon de oxigen am primit la km24  unde am zarit-o din nou pe Scuba impreuna cu Dana si Mihai. Aici am mancat o banana si un baton caci incepuse sa m-i se termine bateriile. Cu gelurile nu am fost prieten niciodata, nu imi prea priesc, batoanele mai merg din cand in cand.

Un km mai tarziu m-a ajuns din urma Sebi care mi-a fost si el de mare ajutor. Practic pana pe la km36 m-a tras dupa el ritmul lui fiind mult mai rapid ca al meu. Am mai schimbat o vorba si parca timpul a trecut mult mai repede. Ca de obicei de pe la km35 am simtit ca ma lasa puterile si aceiasi senzatie o aveam si cand priveam lumea din jurul meu.
Intalnirea de la km40
Sebi a putut tine ritmul lui sustinut iar pe la km37 ne-am despartit, eu trebuid sa reduc un pic turatia motoarelor. Nu m-am oprit deloc, o singura data a trebuit sa imi leg sireturile, o treaba destul de delicata dupa km35 cand orice miscare in plus te enerveaza la culme si iti pare o adevarata risipa de energie.

Dupa ce am trecut pragul asta de cam 3km, pe la km40 am simtit ca prind din nou aripi, ba chiar am putut sa maresc un pic pasul. Intalnirea cu Scuba aproape de final a fost cu atat mai imbucuratoare, simteam cum se apropie linia de sosire. Mai ramasesera aproximativ 2km de alergare.

Finalul a fost destul de dramatic, ma simteam bine, ma apropiam cu repeziciune de finish cand deodata la 300m de final un muschi rebel m-a obligat sa ma opresc. Pentru cateva momente am simtit ca nu mai pot face nici un pas si chiar nu mai puteam alerga, o situatie amuzanta caci pana la final ma puteam chiar rostogoli la nevoie. M-am masat un pic si am reusit sa plec din nou. Cateva clipe mai tarziu cineva imi punea medalia la gat dupa 4 ore, 14 minute si vreo 10 secunde. Ce usurare...
14.03.2013 - al treilea maraton!
De la finish m-am chinuit sa strabat puhoaiele de oameni, era mult prea cald si eram mult prea terminat pentru bai de multime. Punctul de intalnire a fost treptele muzeului de istorie unde ne-am reperat toti destul de repede si am plecat sa sarbatorim eveneimentul asa cum se cuvine.

Concluzii de cursa

Cursa in sine a fost foarte faina, un adevarat eveniment sportiv cu peste 41000 de participanti, la care merita sa te duci macar sa vezi cum arata atatia alergatori la un loc.

Publicul e coplesitor mai ales pe ultimii 2 kilometrii cand ai senzatia ca esti intr-un tunel de voci si muzica. In rest vienezii sunt destul de calmi, parca in Germania e mai multa agitatie, cel putin asa mi-a parut mie.

Cu timpul realizat am fost multumit, exact cum am preconizat, dupa toate prognozele si dupa planul de antrenament. Incet incet ma apropii de marea bariera de 4 ore, pe care sper sa o pot invinge la maratonul de la Berlin din toamna. Dar pana atunci mai urmeaza o vara plina de evenimete si de alergari.

Utile pentru maratonul din Viena

Taxa de participare platita de mine a fost initial 58€ si a crescut in preajma evenimentului. Pentru participare am mai investit intr-un bilet la Lufthansa pe ruta Frankfurt-Viena, care luat din timp a fost 90€, am renuntat astfel la deplasarea cu masina, pretul fiind inbatabil.

Cazarea in Viena e cea mai mica problema, exita numeroase pensiuni, hoteluri, in functie de buget se gaseste pentru fiecare ceva. Noi am folosim mai tot timpul site-ul celor de la booking.com

Traseul concursului l-am pus pe site-ul celor de la strava. Site-ul il gasesc genial si util in antrenamente. Nu e cine stie ce unealta stiintifica dar la capitolul motivatie e foarte util.

Transportul prin oras este foarte bine pus la punct. Un bilet de 24h pe toate mijlacele de transport in comun costa aprox. 6€. Noi am folosit doar metroul, se ajunge in cateva minute in orice colt al orasului si circula la un interval de cateva minute.

Atentie la punctele de alimetatie, anul acesta nu au fost decat banane, alte chestii mai solide au lipsit. Informati-va in prealabil ce va asteapta pe traseu. Toate informatiile pe siteul concursului. Apa, izotonice iar pe final cola au fost prezente din belsug.
Medalia editiei cu nr. 30 a Maratonului din Viena
Totul e foarte bine pus la punct, exista informatii in engleza la fiecare pas, brosuri, site-ul e super, la primirea numarului se primeste si o brosura cu toate informatiile despre start, traseu, puncte de alimentare, predarea bagajelor. Toate rotitele se invart, organizarea e foarte buna.

Toate pozele de la maraton le-am pus aici. Sunt o gramada! eu nu am mai avut atatea poze de la nunta. :) Mii multumiri autorilor fotografiilor: Dana, Scuba si Mihai. Fara voi maratonul ar fi fost mult mai dificil iar blogul asta mult mai sarac.
Salutare si mult spor(t)!