10 februarie 2013

Training Day

Nu, nu e filmul ala cu Denzel prin LA si nici vreo mare aventura. Am iesit azi la alergat. Destul de banal si nimic spectaculos. Din cele doua zile de alergat pe saptamana, azi a fost tare greu sa ma motivez. Probabil cunoasteti senzatia cand va treziti, afara e frig si inghetat si nu prea ai nici un chef sa iesi pe usa.
Porniti inimometrele, satelitii, toata tehnica!
Eu nu pot sa alerg cu muzica. Am incercat fel de fel de playlisturi si chestii dar nu prea mi-a iesit. Alergatul cu muzica nu e definitiv pentru mine, nu ca m-as simti ca o blonda care face sport dar pur si simplu nu ma simt bine cu galagia in urechi. Mai ales muzica ascultata la trail si in general pe munte nu am inteles-o niciodata. Dar fiecare cu placerea lui. Pentru mine lipsa aia a unui simt e cam acelasi lucru fie ca e vorba de miros, auz, sau altele imi place sa le am pe toate in interactiune cu poteca, padurea sau cu orasul.

Pe alocuri singur cuc
Neascultand muzica intervine plictiseala, problema cu care se confrunta multa lume la alergat. Am incercat diverse smecherii cu care sa imi preocup neuronii dar totusi dupa 2 ore nu prea mai am prea multa imaginatie. Vara parca lucrurile se mica mai mult, animale, pasari, frunze sunt mult mai multe de observat. Iarna insa peisajul e destul de monoton, nu se prea intampla mare lucru care sa iti capteze atentia.
Din ciclul -  noua patrie
Azi am facut insa un experiment. Am alergat aceiasi ruta pe care o alerg in ultimele saptamani la weekend. E vorba de 24km intre 4 localitati: Dossenheim, Heidelberg, Ladenburg si Schriesheim, un cerc lung prin oras si printre campuri inghetate pe malul Neckarului. In plus fata de alergarile de anul asta am luat si un aparat de fotografiat la mine. Aparatul e o sapuniera ordinara dar care intra perfect in centura in care imi car si apa si nu ma incomodeaza deloc. Ideea nu a fost de a crea arta, am vrut doar sa vad daca trece timpul mai repede facand poze si eventual sa vad  cam care e pierderea la cronometru. Pauzele de poze au fost destul de dese.
Pe malul Neckarului
Am plecat mult mai tarziu decat era planificat, undeva pe al 12:30 dupa indelungi peregatiri, mic dejun si alte organizari. Micul dejun am observat ca e extrem de important, sambata trecuta am sarit peste el iar undeva pe la km 21 am devastat o tufa de coarne :) ca norocul ca le-am gasit ca de nu eram in stare sa mananc si o bucata de asfalt. De data asta am mancat cuminte un amestec de fulgi, banane si niste stafide care mi-a prins foarte bine.
In Ladenburg vikingii au deschis terasele...
M-am oprit destul de des sa fac poze, cam la fiecare km am facut o mica pauza, pana la final am facut o gramada de fotografii (toate sunt aici). De remarcat ca la final nu am pierdut prea multe minute, as spune vreo 5. Semimaratonul l-am alergat sub 2 ore cea ce pentru un antrenament de-al meu e un timp foarte bun. Cea ce a fost cel mai important: nu m-am plictisit chiar asa de rau. 
Drum super de bicicleta intre 2 sate
Daca cumva ati ajuns intr-un impas din asta in care nu mai stiti ce sa faceti, va recomand sa va luati aparatul de fotografiat cu voi. Nu stiu insa cat va functiona chestia sta dar sigur vreo doua saptamani va fi mult mai usor. Dupa astea doua saptamani va trebui sa inventez altceva si cine stie poate intre timp vine si mult asteptata primavara.

Alergarea mea de azi:

Salutare si mult spor(t)!