19 noiembrie 2012

Trail Running Odenwald - o dimineata

Duminica de dimineata m-am trezit cu gandul sa fac o tura de alergare prin apropiere. Ca norocul stau pe un munte astfel nu am mult de mers pana sa dau de ceva ridicaturi. Pe vremuri cand locuiam in Timisoara era o adevarata poveste cu ajunsul la primele cocoase din relief. Scuba are alte planuri pentru duminica asta si o sa alerg azi de unul singur.

Un alt motiv in plus al iesirilor din perioada asta e sa incropesc niste trasee  faine de alergare pe aici prin zona. Vreau sa am un set complet de distante asa cum am facut pana acum pentru alergarea pe asfalt si care mi-au fost de mare ajutor. M-ar interesa niste trasee de 10, 15, 20km sa am de unde sa aleg. In plus am musafiri alergareti in decembrie si pregatesc programul turistic.
Padurea s-a incins, numai bine de alergat :)
M-am echipat repede, nu prea gros ca se anunta senin afara, tricou, pantaloni, caciula, un buff si papuci. In plus am luat la mine o centura cu un bidon de apa care mai are un buzunarel unde pot baga niste manusi si aparatul foto (sapuniera). Afara sunt vreo 4 grade, probabil sus pe creste e un pic mai rece dar inca e vreme buna de alergat. Sper sa o mai tina asa macar vreo 3 saptamani...
Planul e sa urc pana pe varful Weißer Stein pe unul din nenumaratele traseele care urca din Dossenheim pe varf. Azi l-am ales pe cel mai putin umblat si probabil ca e cam cel mai greu dintre ele. Pana sus sunt vreo 5km cu o diferenta de nivel de aproape 500m. Nu pare mult dar pentru un incepator ca mine e destul si atat.
Forestierul meu pe la km2
Am pornit intr-o urcare scurta pe o strada asfaltata iar mai apoi pe traseul "DO2" catre varf. La km1 asfaltul se termina si intru in padure pe langa fosta cariera de piatra din Dossenheim pe un drum forestier care avea sa ma suie pana pe varf. Cariera asta e o chestie gigantica, cuprinde mai multe exploatari in zone diferite ale localitatii si a fost inchisa de decenii bune. Natura a recucerit intrega zona, iar cei mai bucurosi de inchidere sunt cataratorii, sunt foarte multe trasee de catarat care in weekend sunt foarte populate.

La noi in "cartier" si cred cam in toata Germania, traseele turistice se impart in doua mari categorii: cele care pleaca dintru-un punct fac un ocol de 10-15km si se reintorc in acelasi loc. Astea sunt marcate cu cifre, la noi in sat sunt marcate cu DO (de la Dossenheim) si o cifra de la 1-5. Din ce am vazut noi pana acum toate traseele astea sunt  niste bucle care ajung in acelasi loc de unde au plecat si sunt prezente in toate localitatile de munte din tara, semnalizate cu ceva panou turistic. Asta ar fi o idee si pentru primariile romanesti.

Marcaj turistic "tip bucla"
A doua categorie de trasee sunt cele de distanta lunga, de obicei traverseaza un masiv montan si pot ajunge la lungimi de sute de km. Astea le folosim noi in traversarile noastre cu bicicleta. Ele nu sunt marcate cu cifre si sunt relativ asemanatoare cu stiu eu din Romania: triunghiuri, linii, patrate, romburi, etc. Aici formele sunt nenumarate iar culorile la fel. Exista diverse combinatii de culori si forme din ce in ce mai ciudate. Mai nou au aparut o serie de trasee tematice, marcate prin diverse simboluri: castele, struguri, s.a.
Marcaj turist pentru traseele de mare distanta
Eu alerg mai departe, drumul meu forestier urca int-o panta continua vreme de 5km. Pe drum e pustiu iar pe alocuri s-a ingustat un pic se vede treaba ca nu mai e folosit decat de drumeti sau de biciclisti. La km3 ajung la "Kottenbrunen" un loc cu niste izvoare unde se intalnesc mai multe trasee turistice.

De aici schimb drumul forestier si urc pe unul mai des folosit. L-am urcat si noi de nenumarate ori mai ales cu bicicletele. Drmul e foarte ingrijit, are rigole pentru apa de ploaie si e neted ca in palma nu chiar ce isi doreste cineva pentru alergatul pe munte. Alerg pe autostrada asta forestiera pana la km5 unde schimb din nou macazul. Incep sa urc pe un alt forestier printr-o padure deasa de brad pe un drumeag serpuit. Sunt la km5 foarte aproape de varf, la o bancuta cu privelisti faine peste Odenwald, locul unde am stat de multe ori vara la povesti si am mai facut cate o pauza.
Aproape pe varf. Km5
De la bancuta nu mai e mult pana pe varf, la km6 dupa ceasul meu sunt pe varf. Aici e de admirat un turn de piatra construit undeva la finalul de secol 19 de clubul montan al regiunii. A fost o mare moda cu turnurile astea caci intreg Odenwaldul e impanzit de ele. Evident in imediata apropiere a lui e o mica cabana unde se poate manca ceva, un loc de joaca, vara e un adevarat magnet pentru turisti.

Tot pe varf mai e un turn pentru televiziune. Turnul asta se vede de foarte departe si de multe ori la un traseu de bicicleta ajuta mult la orientare. Pe varf azi e destul pustiu, probabil e prea devreme, mai intanesc doi baieti cu mtb care pornesc vijeliosi la vale pe acelasi traseu cu mine.
Turnul de piatra de pe varf. Km6
De pe varf pana in localitatea Schrisheim e o coborere de toata frumusetea. Un single trail lung de vreo 4 km care e la mare cautare de cei cu mtb. Asa am descoperit si eu poteca asta, mai intai cu bicicleta iar acum alerg pe ea al doilea weekend consecutiv.

Poteca e tare simpatica, nu e foarte abrupta, e prelunga si urmareste pe distante lungi curbele de nivel. E o placere sa alerg pe aici, e partea care imi place cel mai mult din tot traseul meu de alergare. Mai intai cobor printr-o padure deasa si intunecata de brad iar apoi pe niste curbe de nivel lungi si domoale printre frunze de toate culorile. Super!
Cobor cu spor. Km8
Pe la km10 ma apropii de Schriesheim. Trec printr-o padurice de stejari iar solul devine din ce in ce mai bolovanos. Bolovanii astia fiind ascunsi sub un strat gros de frunze o las mai moale si alerg mai incet cu ochii in cinci. Nu am chef sa imi trag vreo entorsa.

Data trecuta de aici am iesit in podgoria de vie si am continuat sa alerg printre vii pana acasa in Dossenheim. Azi vreau sa prospectez un pic zona si am ales sa continui cu o bucla de vreo 4 km care face inconjorul unei alte cariere de piatra. Poteca urca pana in buza carierei de unde se vede intreaga regiune. Nu rezist tentatiei, trec de buza carierei si arunc un ochi in hau. Jos vad o multime de cataratori, fac repede niste poze si pornesc mai departe.
Cariera din Schriesheim. Km12
Incep sa obosesc dar ma ajuta un pic relieful, pe finalul buclei in partea de jos a carierei poteca nu mai are cine stie ce diferente de nivel. fara eforturi prea mari ma apropii din nou de Schriesheim in imediata apropiere a castelului medieval de aici.

Hmmm, am deja un plan pentru weekendul viitor! Trebuie neaparat sa mai vin pe aici sa vedem cum se poate introduce traseul asta de alergare prin cariera. Dupa cum se vede si in poza se poate alerga lejer pe trei etaje ale carierei, trebuie numai sa gasesc intrarile de aici, ele nu sunt marcate. Ma gandesc la o tura pe toate cele trei etaje plus bucata mea favorita de poteca. Vedem!
Alergare printre vii catre casa. Km16
La castel dupa ceasul meu sunt cu alergarea pe la km14. De aici pornesc printre vii catre Dossenheim, mai strabat bucati bune de poteca si am parte si de unele suisuri mai abrubte. La km 17 ies din vie si intru pe o stada asfaltata. Imi recuperez cheia din masina si ma tarasc pana acasa. Sunt cam stors.
Salutare si mult spor(t)!