9 octombrie 2012

PfalzTrail - premiera in trail running


Sarind din pagina in pagina prin lumea asta virtuala am gasit din intamplare in urma cu cateva luni site-ul celor de la PfalzTrail in Leiningerland. Concursul se dorea a fi unul de trail running in masivul Pfälzerwald marcand astfel o premiera prin acesti munti. Fiind la prima editie nu puteam sa lipsim!
Start/Finish la PfalzTrail.
De la bun inceput ar fi de mentionat ca trail running-ul este cam in toata Germania destul de slab dezvoltat fata de alte tari europene ca Franta, Spania, Austria sau Elvetia si poate as indrazni eu chiar si in raport cu Romania. Exista enorm de multe curse urbane, o gramada de maratoane, semimaratoane aproape in fiecare sat al Germaniei. O parte a lor se desfasoara partial si pe drumuri forestiere sau bucati de padure, dar poate din conservatorism a fost acceptat greu termenul de trail running si alergarea asta pe poteci.

Mai nou lucrurile au inceput sa se miste mai repede si se organizeaza tot mai multe competitii de gen. PfalzTrail e unul din concursurile astea noi, minim de asfalt, cat mai multa poteca si o gramada de probe. Dupa stiinta mea au fost asa:
  • UltraTrail, 69km cu 1735m diferenta de nivel
  • Stafeta de UltraTrail cu 3 persoane/echipa
  • HalfTrail, 29km cu 618m
  • QuarterTrail, 14km si 246m
  • au mai fost ceva probe de 7km, concursuri pentru copii si nord-walking.
La proba de ultra se acorda 1 punct de calificare pentru North Face® Ultra-Trail du Mont-Blanc® lucru de care organizatorii pot fi foarte mandrii pentru prima editie. Restul probelor pareau si ele destul de dure iar noi veneam dupa maratonul de la Karlsruhe nu am avut incotro si ne-am inscris nu cu parere de rau la proba scurta de 14km. Preturile de inscriere variaza intre min. 10 si  max. 49€ in functie de proba aleasa si de data inscrierii. Cu cat mai repede cu atat mai ieftin.
Sedinta tehnica pentru incepatori
Dupa ce o saptamana am stat cu un ochi pe site-urile meteo a sosit si ziua cea mare. Ne-am impachetat si am pornit spre Pfalz. Noi suntem localnici si stam aproape astfel ca in mai putin de o ora eram deja la biroul de inscrieri. In principiu aici se poate ajunge usor din Stuttgart, Frankfurt sau Karlsruhe cu trenul sau masina. Incepand de anul viitor organizatorii vor incropii si un loc de campare iar o sala de sport din localitate va fi destinata si ea celor care vor sa doarma o noapte aici inainte de concurs.

La start am fost impresionati inca de la inceput cat de bine e organizata toata treaba. Rapid ne-am primit numerele impreuna cu o gramada de reviste, reclame si mici mostre de energizante. Ne-am depus bagajul intr-o sala de sport imediat langa locul de start si am asteptat sedinta tehnica. Chiar daca s-a aflat la prima editie, evenimentul a strans in total peste 700 de participanti.

Scuba undeva la km10
La sedinta am ascultat tot poporul rabdatori detaliile concursului, am fost informati despre zona, ecologie, siguranta, puncte de alimentare, echipe de salvare si alte multe chestii pe care in emotiile dinaintea startului le-am cam uitat. A mai urmat apoi aproape o ora de asteptare pana la startul nostru. Cei de la ultra au plecat foarte de dimineata in traseu, restul probelor printre care si nou urmand sa plece treptat in serii de 20min incepand cu ora 12.

Punctual la 12:20 s-a dat startul. Primul kilometru l-am alergat in familie, apoi am decis ca pot forta un pic, ma simteam foarte bine, poate ca e ora care imi prieste cel mai mult. Scuba a ramas mai in urma, urmand sa accelereze pe partea a doua a cursei.

Strambaturi de final. Yuhuhuuu!
Cursa scurta, de 14km, a avut trei urcusuri sustinute care m-au trezit la realitate. M-am prins si eu cu ocazia asta ca alergatul pe munte se mananca cu o alta reteta fata de cel de asfalt. A fost interesant sa vad alternanta asta a alergatorilor, pe plat iepurii de asfalt (printre care si eu) luau avans considerabil iar pe urcarile prelungi pierdeau tot avansul castigat. Curios mi s-a parut ca sunt rapid pe coborari unde am depasit spre surpinderea mea o gramada de concurenti. Cine stie, poate doar euforia primul concurs de trail, poteca pe coborare a fost un vis format din curbe stranse printre tufe dese de mure si pini gigantici. Foarte fain!

In puntele de alimentare era de toate. Atat de abundent de parca venisem acolo sa luam pranzul: apa, energizante, ceai, ciocolata, prajituri, fructe mai lipseau doar niste cafele sa fie un restaurant complet. Eu nu am oprit decat sa beau o gura de apa si am pornit mai departe. Cursa noastra fiind scurta nu e prea mult de povestit, urmarind marcajul bine realizat am avut parte de doua urcari mai dificile plus doua coborari frumoase si ne-am trezit la finish unde ne-am pomenit si cu niste medalii puse la gat. Hmmm... eu credeam ca sunt doar pentru ultramaratonisti.

Rezultatele noastre, neavand cu ce sa le comparam, fiind la primul concurs al nostru pe munte ni s-au parut mai mult decat onorabile: Anastasia locul 12 (din 53) la general-femei si locul 3 la categorie de varsta; eu locul 43 (din 138)  la general-barbati si 4 la categorie. Foarte, foarte tare, mult mai bine decat ne asteptam.

La final, ne-am schimbat rapid in straie civile, am mai facut niste poze si i-am admirat pe cei care au alergat 69 de km. Am mancat o prajitura (sic!) combinata cu trationalul suc de mere german si am bifat premiera noastra care ne-a placut teribil. Probabil ca o sa mai venim pe aici, proba aia mare de 69km imi face mie in disperare cu ochiul. Catre seara, concursul s-a transformat intr-o mare petrecere la care alergatorii au primit si intrare gratis la un concert rock, carnati fripti, bere din belsug si multa voie buna. Ce mai premiera!

Mai multe poze de la PfalzTrail: vezi aici! Salutare si mult spor(t)!