5 octombrie 2012

Heppenheim


Impreuna cu Vika si Marina ne-am strans miercuri in echipa de patru sa facem o drumetie prin Odenwald. Miercuri a fost 3 octombr, zi libera in Germania - ziua nationala, deci super ca nu se munceste. Pe site-urile meteo aveam sanse de 50% sa scapam neplouati si nu am stat mult pe ganduri. Fetele aveau pe acasa ceva planuri de o drumetie in zona localitatii Heppenheim aflata la o jumatate de ora de mers cu trenul de Heidelberg. 

In Odenwald inca nu e prea tomna
Ne-am adunat pe la 10 in gara din Heidelberg de unde am luat un tren regional pe directia Frankfurt iar peste vreo jumatate de ceas eram la baza potecii. Prima ora am haladuit un pic prin micutul centru vechi din Heppenheim, care desi de dimensiuni reduse e al naibii de pitoresc. Multe flori, terase, cladiri vechi cu fatade renovate, o biserica cat toate zilele, toate numai bune de tras in poza.

Dupa ce ne-am saturat de arhitectura am patruns in padure, mai intai pe un drumeag asfaltat care s-a transformat intr-un forestier lung si prietenos. Din cand in cand am mai dat si de cate o poteca dar in cea mai mare parte traseul s-a intins pe drumuri forestiere. In total cam 5 ore bune de mers, pe final am simtit un pic forestierele astea in gambe si talpi chiar daca urcusurile de pe aici sunt modeste.

Paduri, pasuni si drumuri forestiere
In padure e inca destul de vara, culorile toamnei inca nu se remarca prea mult in peisaj. E inca mult verde, noi ne gandeam ca deja mai sus in masiv o sa fie mult mai toamna. Cand colo au cazut mult mai multe frunze in oras decat in padure. Dar asta nu ne face decat sa mai revenim cu cateva drumetii in saptamanile urmatoare, ca sa vedem toamna in toata splendoarea ei.

Tarziu dupa ora pranzului am ajuns la mijlocul traseului la cabana Steigkopf. Aici planificasem o pauza de masa si eram aproape sa renuntam cand am vazut cata lume e aici. La cabana asta se poate ajunge cu masina si fiind zi nelucratoare tot neamtul a iesit la o bere in aer liber ca de, cine stie cand o mai fi vreme asa buna... dar am avut noroc, nimerind chiar pe finalul orei pranzului. Lumea incepea sa plece spre casa si am gasit si noi o masa libera.
Fetele la sfat
Dupa niste potoale si bere locala ne-am urnit cu greu. Am continuat prin padure si am recunoscut cateva locuri unde mai fusesem in anii trecuti cu bicicleta pe Nibelungenweg sau pe traseul de TransOdenwald. Greu de recunoscut locurile in zonele impadurite, natura schimba tot peisajul o data la cateva saptamani. Pe drum am intalnit o gramada de biciclisti si destul de putini drumeti. Cred ca in ultimii doi ani procentul celor care se dau bicicletele pe aici e net superior drumetilor. Drumetia a devenit un fel de sportul pensionarilor din Germania, tineretul pare total neinteresat. Pe final cand ne apropiam de Heppenheim am intalnit si doi alergatori.

Catre seara am iesit si noi din paduri, am avut de asteptat vreo 40min in gara pana la urmatorul tren iar pe la 8 seara eram din nou acasa in Heidelberg. Nu am inregistrat track-uri ca sau terminat acumulatorii la gps dupa prima ora, asta a pus capac si m-am jurat ca in urmatoarele doua saptamani cumpar acumulatori noi, cei vechi ies la pensie dupa 5 ani de munca.
La revedere Heppenheim!
Pentru urmatoarele saptamani avem fel de fel de planuri: un concurs de trail-running, o vizita la prietenii din Stuttgart, o tura de doua zile de mtb, felurite antrenamente si alte chestii. Ramaneti "tunati" si mult spor(t)!

Mai multe poze din balaureala noastra prin padure: click aici!