22 octombrie 2012

Bere si trail running in Schönbuch


In unul din weekendurile trecute l-am vizitat pe Mihai si pe Dana la Gärtingen. Nu e departe de noi, putin peste 100km, distanta pe care am inghitit-o rapid pe autostrada. Aici langa Stuttgart toata lumea si-a pus tol festiv caci se apropia finalul Cannstatter Wasen care e un fel de Oktoberfest al svabilor. Era chiar ultimul weekend al sarbatorii si am reusit si noi sa ne rupem de cotidian sa ajungem aici.
Iepurila, cu foarte mult noroc, a scapat teafar de data asta
Eu nu prea am cine stie ce antrenament in chestiilea astea dar daca nu am mai fost pana acum niciodata la Oktoberfest, a fost bine venita o prima experienta. Pe scurt lume cata frunza cata iarba, daca nu ai rezervare nu prea poti intra in marile corturi. In corturile astea se intampla cam toata actiunea, cu dansat pe mese,strigaturi, salvari, etc.

Noi ne-am multumit cu o plimbare printre tot felul de atractii gen Europapark si am reusit sa gasim un loc mai liber unde sa mancam si sa bem o bere. Lume foarte multa, la plecare ne-am strecurat cu greu prin marea de oamenii. Foarte fain mi s-au parut costumatiile participantilor, multa lumea era imbracata in costume populare. Frumos! La final ne-am retras in beraria celor de la Schönbuch, unde am stat in tihna. Daca ajungeti pe aici nu ratati Hefeweizen-ul produs aici, care m-a cucerit pana si pe mine care nu prea sunt cu tipul asta de bere.
In padure la o scurta pauza
A doua zi ne-am trezit cercetand cerul, plua marunt si nu prea se arata de alergare prin padure. Am mai asteptat un pic iar catre pranz s-a mai linistit vremea. Mihai ne-a dus cu masina in Parcul Natural Schönbuch, "locul lui de joaca" unde ne-a pregatit un traseu de trail running de vreo 9km.

Am inceput sa alergam pe asfalt si mai apoi prin padure alternand coborari frumoase cu urcusuri rapide. Frumos pe aici, pajisti si paduri de foioase din cand in cand cu privelisti largi spre toata regiunea.
Pauza cu numarul 2
Pentru mine si Scuba si probabil pentru toti a fost prima alergare facuta intr-un grup. Chiar daca m-am gandit tot timpul ca nemtii astia sunt nebuni cu grupele astea de alergare (dehh, prejudecati balcanice...) a fost chiar fain si ne-am simtit bine. Traseul a fost si el frumos, iar vremea chiar daca  nu a fost exemplara, dupa vreo 2km n-am mai simtit nici ploaia sau frigul. L-am cunoscut si pe Seba cu ocazia asta incet incet strangem randurile in diaspora :)

Noi nici nu am terminat bine alergarea asta ca deja am facut planul urmatoarei ture, de data asta ceva mai lunga. Revenim!

Asta a fost tura prin padurea de la Schönbuch, daca aveti drum pe aici se merita:
Multumim Mihai & Dana, a fost un weekend super! Mai multe poze: aici!