13 septembrie 2012

Frizerul din Germania


Și dacă stați in Germania e normal sa vă crească parul ca oricărui pământean. Ai două variante principale: ori iți cumperi o mașină de tuns plus niște adiacente și ești pe barba ta ori te duci la frizer.  
Rockport's Barbershop 02/1973 *** Flickr / The U.S. National Archives
Prima variantă are unele dezavantaje: o sa vrei să iți cumperi o mașină mai calitativă și o să dai o grămada de bani pe ea. Iți trebuie pe cineva din familie sau ceva prieten să te tundă. Omul cu tunsul trebuie să se știe un pic in acțiunea asta dacă nu vrei să arăți ca lovit de tren.  Sau (știu pe cineva) înveți să te tunzi singur. Aș mai adăuga aici mizeria de după tuns care și după ce ai aspirat, măturat, spălat, etc. - tot mai întâlnești fire rebele de par. Eu nu găsesc decât dezavantaje în soluția asta, sunt comod și ușor leneș așa că merg cam ca marea majoritate a locuitorilor la frizer.

Varianta a doua: te duci la frizer. Aici există mai multe feluri de stabilimente, ai vreo câteva la alegere după cum urmează:  

Frizeria „cool” centrală: intri acolo, lumini si umbre, neoane și reflectoare mov, bei o cafea, voci mieroase, stabilești o întâlnire, explicații inutile, sfaturi, clientul e rege, totul egal cu vreo 50€, la final arăți ca o mătură.  

Frizeria italianului: omul e designer nu frizer ca toată pulimea, poartă fel de fel de chestii extravagante, e mega-hiper-trendy, te privește ușor de sus și să nu iți faci probleme, te rezolvă el că doar de aia ai venit! Fix pula! Arăți ca un ciumete, o să iți stea parul cum vrei tu doar cu 200g de gel. Totul face 30€.

Frizeria turcului: astea sunt si ele împărțite în mai multe categorii. Alea unde frizerul e bătrân și știe ce face (tunde, rade, frecții, povești, glume) , extrem de rar de întâlnit se află probabil pe cale de dispariție. Eu încă nu am găsit unul veritabil, am auzit doar legende. Se mai adăugă noua generație turca de frizer, pus pe șotii, un băiețaș de cartier, extrem de preocupat de telefonul lui deștept, nu știe să facă decât ceva creste, linii trase cu mașina in barbă sau pe tâmple, mega-ultra-giga-cool, cam atât. El este o copie mai proasta a italianului, un fel de iPhone piratat in Mongolia. Pachetul e la 15€.  

Frizeria nemțeasca de cartier: asta e o chestie sinistra si ușor in decădere. Fetele primesc 5-6 euro pe oră, de abia supraviețuiesc, dar nu au pic de școală si nici vreo șansa să își găsească altceva de muncă. Vorbesc numai dialect, bine tatuate, freze excentrico-amuzante, râd in hohote de orice cretinitate și probabil își petrec cele 7 zile de concediu la băut in Mallorca. Tuns = 0 barat. Vei arăta sinistru după vizita de aici și vei fi mai ușor cu vreo 15€.  
Hotel de Gink -- barber *** Flickr / The Library of Congress
Eu unul am fost în cei aproape 10 ani de viețuit pe aceste meleaguri la cam toate variantele posibile de frizerie, salon, designer, coșmelie unde se poate cineva tunde. Concluzia mea a fost, este si va rămâne: daca ceva nu funcționează în țara asta sunt frizeriile. Fraților, dacă vreți să faceți un ban, asta e o chestie de viitor, învățați să tundeți bine, învățați germană și o să aveți de muncă în țara asta până vă cad mâinile.

Salutare!