4 iunie 2012

TransPfälzerwald - "blaues Kreuz"


Zilele trecute ne-am facut un pic de timp sa ne suim pe biciclete. Traseul propus era in mintea noastra de mai multa vreme iar dupa cercetari pe harti si pe site-urile cu track-uri am decis pentru o traversare a masivului Pfälzerwald cam de-a curmezisul de la Kaiserslautern in localitatea franceza Wissembourg.

In total e vorba de aproape 80km de poteci si drumuri forestiere insumand o catarare de vreo 2000m. Poteca e marcata cu "cruce albastra"/"blaues Kreuz". Nu pare mult cred ca bine antrenati am fi putut face tura si intr-o zi dar am ales varianta "tip concediu" cu doua zile de tura si inoptare la mijlocul traseului. Daca cineva vrea sa refaca tura asta am pus pe net track-urile (vezi mai jos).
Pfälzerwald - intinderi nesfarsite de verdeata
Despre Pfälzerwald ar fi de spus ca este un masiv foarte intins cuprinzand cam 1800kmp de padure fiind printre cela mai mari intinderi impadurite din Europa. Zona e foarte tare pentru drumetie sau mountainbike sunt mii de drumuri forestiere sau poteci marcate impresurate cu foarte multe castele medievale sau stanci masive de gresie.

Prima zi: Kaiserslautern - Wilgartswiesen

Traseul porneste din fata garii din Kaiserslautern. De la Heidelberg e foarte simplu de ajuns aici, avem tren direct cu 8 eurones esti in vreo 80 de minute la baza traseului. Ne-am trezit devreme am luat rucsacii si bicicletele iar la 8 eram deja in tren. Transportul bicicletei e prin zona noastra gratis in weekend-uri dar nu peste tot in Germania si nu in orice tren, trebuie studiat un pic pe net sau dat un telefon inainte. O alta problema e in zilele insorite: s-ar putea sa nu incapi in vagoanele de biciclete de cata lume iese la excursie, pana acum nu s-a intamplat dar am auzit povesti.
Majoritatea drumului e prin padure
Pe la 9:30 am pornit din fata garii urmand marcajul "cruce albastra". Din oras nu am vazut mai nimic, am intrat rapid in padure si cateva minute mai tarziu parea ca suntem tare departe de orice asezare. Inca de la inceput am vazut ca marcajul e tare prostovan si vechi de cand lumea, am pierdut foarte mult timp cautand crucile alea albastre. Track-ul gps avut la noi nu ne-a fost de mare ajutor, am uitat bineinteles sa il reduc la 500 de puncte atat cat poate eTrex-ul meu iar dupa vreo 2 ore track-ul s-a terminat brusc intr-o poiana. Dupa ce am injurat de toti sfintii, am pornit mai departe cu metoda clasica: ochii cat cepele si harta tiparita.

Asta ne-a cam incetinit, la fiecare intersectie de poteci sau drumuri forestiere am pierdut minute bune cu cautatul marcajului, dar incet ne-am obisnuit cu stilul marcajului si nu am pierdut poteca de prea multe ori. Pe la orele pranzului am ajuns la Johanniskreuz. Asta e un punct in centrul masivului unde ajunge si o sosea asfaltata, e punctul de intalnire al motociclistilor din zona.
Trailuri si urzici - all inclusive
Aici am facut o pauza mai lunga, am mancat ce am gasit prin desagi si am stat un pic la soare. Am fi vrut sa vizitam Haus der Nachhaltigkeit dar azi era inchis. Asta e un proiect ecologic local, interesanta e constructia de aici realizata din pamant si lemn. Foloseste doar energia solara iar apa este colectata de pe acoperis. Hmm pacat, sigur mai vin, macar pentru asta!

Mai departe am pornit in urcus usor pe forestiere. Urcusul asta s-a terminat odata ajunsi la Luitpoldturm. Un turn de peste 30m inaltime pus pe unul din varfurile de aici care se ridica mult peste coroanele copacilor si ofera niste privelisti spectaculoase peste tot masivul si pana departe in Vogesen in Franta.
Din cand in cand mai apre cate o poiana
Coborarea spre Wilgartswiesen am facut-o pe niste poteci inguste dar extrem de frumoase. Coborea e lunga si nu e decat de foarte putine ori blocata de bolovani sau trunchiuri cazute, poteca alterneaza cu drumuri forestiere pana in localitate. Cu toate ca am avut parte de vreme insorita nu am intalnit aproape pe nimeni, doar doua trupe de mountainbikeri. Traseul ne-a placut mult in prima zi, a fost poate 85% de mers pe bicicleta cu foarte putine locuri in care am impins, multe din comoditate ca doar e weekend :). Ca minus al traseului din prima zi am gasit ca marcajul e de multe ori destul de aproape de sosea, asta avea sa se schimbe total in a doua zi, cand am fost foarte izolati.

In cocheta localitate Wilgartswiesen am dormit in pensiunea Rauhbergblick unde a fost super tare si o recomdam cu toata inima. Oamenii au fost extrem de amabili, bicicletele au fost puse in garaj iar gazda ne-a oferit chiar suc de mere si alte minunatii din productie proprie. Multumim si revenim!

A doua zi: Wilgartswiesen - Wissembourg

Dupa cum anuntau toate prognozele posibile ne-am trezit in zgomotul ropotelor de ploaie. La 7:30 afara se vede doar un perete de apa si niste ceturi gigantice ce invaluie totul. Nu ne-am lasat induplecati, am mancat de dimineata la pensiune, am asteptat sa mai stea ploia iar pe la 10 am pornit din nou spre Wissembourg.

Ploaia avea sa revina pe parcusul zilei de foarte multe ori, nu mai stiu de cate ori am imbracat si dezbracat geaca de ploaie. Marcajul a ramas la fel de prost de vreo doua ori ne-am ratacit legendar si am pierdut vreo doua ore balaurind prin desisuri. Aici trackul ar fi fost de aur ... mda... un pic de aventura nu strica si am ras copios de cateva ori stand in ploaie si nestiind incotro sa o mai luam.
Prin iarba asta am luat ceva apa la galosi
Traseul a fost mult mai spectaculos decat in prima zi si am avut parte de kilometrii intregi de coborari pe potecute inguste si tare spectaculoase. Vremea a facut ca peisajul sa fie si mai interesant senzatia e unica sa cobori printre copaci pe o poteca lata de 30cm prin campuri lungi de ceata. Fain, fain, nu ne-a parut deloc rau ca am continuat tura chiar daca ne-am cam udat. Din cand in cand am avut parte de un pic de soare urmat de mici rafale.
Deliciul turei - coborarile astea
Prin padure ploia nu ne-a prea suparat, in locurile dese solul era aproape uscat si nu ne-a pus probleme. Mai trist a fost in unele poieni sau pasuni ce le-am traversat unde ne-am udat pana la piele, iarba era plina de apa. Udaturile astea au fost insa rasplatite de un miros intens de fan proaspat si flori plus peisaje de basm cu varfuri de munte si paduri inprejmuite de ceturi.

Tare ciudat a fost ca intreaga zi nu am intalnit pe nimeni. Chair nimeni. Daca ati fost la drumetie sau cu bicicleta in Germania stiti cam cum e pe aici in weekenduri, de multe ori am intalnit pe poteci sute de drumeti. Azi a fost pustiu complet, traseul asta ocoleste ce-i drept punctele fierbinti din Pfälzerwald dar chiar asa... noua nu ne-a parut deloc rau ba chiar am savurat fiecare poteca sau forestier.

Undeva pe la ora 17 am ajuns la capatul potecii. Capatul e micuta localitate Sankt Germanshof chiar pe granita cu Franta. Bucurie mare, am facut ceva poze pe fosta granita am mai pedalat 3km pe un drum de biciclete printre satucele franceze, iar jumate de ora mai tarziu eram la telul zilei: teresa noastra preferata din Wissembourg unde am sarbatorit evenimetul cu niste Flammkuchen si beri alsaciene.
Am ajuns!!!
La ora 19 eram in trenul Wissemborg-Neustadt, peste o ora in trenul Neustadt-Heidelberg iar la 22 eram acasa. Concluzia noastra a fost: o tura de nota 10!!!

Aici cateva chestii utile:
Salutare si mult spor(t)!