11 mai 2012

Karlsruher Grat Klettersteig


De inceput de mai am stabilit o iesire cu Marina si Vika in Schwarzwald. Fetele au o carte dibace cu trasee de potecareala prin nordul masivului asa ca nu a trebuit sa ne batem prea mult capul. De data asta am plecat in necunoscut, am stiut doar codul postal al localitatii unde trebuie parcata masina, fetele au studiat in prealabil ce si cum pe acolo. Destul de atipic, de obicei imi place peisajul hartilor intinse pe canapea sau covorul din sufragerie.

Azi nu am chef... e ca in melodia celor de la Vama Veche. Am alergat mult in ultimul timp, cumulat cu job si alte chestii nu reusesc sa ies greu dintr-o faza lunga de oboseala. Fetele sunt toate vioaie si puse pe drumetie. Apai nici nu-i cine stie ce, un traseu de cateva ore pe o culme stancoasa si o plimbare prelunga prin paduri, am acceptat imediat invitatia iar la ora 9 am facut toata lumea jonctiunea in Heidelberg.
Spre creasta cu pricina
Drumul pana acolo e plin de discutii de tot felul, povesti noi si tot feluri de update-uri cu evenimentele din ultimul timp. Dupa vreo doua ceasuri parcam masina langa o cariera de piatra. Multe masini pe aici semn ca poporul profita din timp de ziua asta libera.


In Germania e foarte "cool" primavara sa te apuci de facut miscare dupa ce toata iarna te-ai indopat ca un berbec. Toata populatia incepe sa alerge, sa faca drumetie, biciclete, trotinete samd. Isteria asta tine asa vreo doua luni de prin aprilie pana prin mai, dupa care se potolesc majoritatea. Ce sa ii faci, te mai doare un muschi, mai racesti, nu mai ai chef si intervin vechile scuze de a infunda canapeaua: nu am timp, vreme ploioasa, e bolnava pisica si multe altele. Noi am nimerit azi in plin sezon, e destul de plin pe aici de lume.

Pornim in urcus pe langa un parau din ce in ce mai naravas pana dam de niste cascade interesante. Aici fac ceva poze. Cum e ziua mea mai proasta bineinteles ca nu am avut chef nici macar sa car slr-ul, facem poze cu o sapuniniera veche de cand lumea si pornim mai departe. Poteca da intr-un forestier lat pe care mai urcam o bucata pe langa pasuni intinse, livezi de ciresi infloriti si mici izvoare. La unul din izvoare proprietarii terenului au amenajat o fantana mai speciala.
In poza se vad sticlele de rachiu si paharele. Sub ele e berea pusa in apa si sucurile. In dreapta e lista de preturi, un desfacator si cutiuta cu bani
E vorba de celebrele "Schnapsbrunnen" din Muntii Padurea Neagra. Care e idea? Proprietarul face o mica fantanita in care depoziteaza la rece bere, sucuri si niste rachiuri de diverse poame. Pe fantana pune o lista de preturi iar langa o mica cutiuta. Te uiti pe lista, iti alegi o sticla sau un paharel pui banii in cutie si lingi o bere/suc sau un rachiu fiecare dupa gusturi. Totul e pe baza de incredere si functioneaza perfect, drept dovada ca fantanile astea au o lunga traditie in zona. Noi nu am baut nimic doar am admirat o grupa de pensionari care erau pusi pe fapte mari fiind la finalul turei. Hmm... unii sunt chiar extrem de matinali!
Tot inainte!
Noi ceva mai adormiti am continuat urcusul pe o panta abrupta pana am ajuns in creasta. Coama asta e lunga de vreo trei kilometri si e foarte stancoasa. Pe unele mici portiuni e nevoie de un pic de catarare dar e o treaba minimala. La nevoie se poate ocoli zona cea mai expusa pe o poteca prin padure dar chiar nu e cazul, e foarte usor si chiar am vazut familii cu copii mici ce zburdau pe creasta asta.

Poateca iese din stancarie direct intr-un drum forestier. Mai la vale e o mica cabana cu o terasa si un puhoi de lume, e chiar ora pranzului. Ne hotaram sa nu facem pauza pe aici si sa pornim mai departe. Desii stancile alea ne-au cam facut foame ne hotaram sa intram la finalul excursiei in Franta la terasa noastra preferata din Wissembourg unde fac alsacienii aia niste "Flammkuchen" de mori incet.
Culorile primaverii
Pornim mai departe intr-o coborare lunga care imi forteaza un pic genunchii. Cum sunt cam in pioneze de la alergat, coborarile astea le simt cel mai greu, parca pe urcare e mult mult mai usor. Dupa o vreme ma obisnuiesc cu ideea si lungesc si eu pasul. Din cand in cand pe cate un bot de deal se deschid privelisti largi spre muntii din jur. Vremea a tinut cu noi, cald si bine doar cerul e tipic teutonic, un pic tulbure cu nuante de gri. Facem tot felul de poze, verdele asta crud de primavara face toti banii!

Coborarea mai dureaza vreme de un ceas si intram incet in valea unde am lasat masina. Traversam o multime de livezi de ciresi si ne vin idei. Poate nu ar fi o idee rea sa revenim pe aici peste vreo cateva saptamani. Peisajul impadurit face treptat loc unor pajisti intinse si extrem de ingrijite. De aici nu mai avem mult, in cateva minute suntem din nou in preajma cascadelor si imediat in parcare. O ora mai tarziu suntem in Wissembourg. Francezii sarbatoresc cu fast inceputul de mai, e postata chiar o formatie de muzica traditionala in preajma terasei noastre care canta ba in franceza, ba in germana. Atmosfera faina, ne potolim un pic foamea, facem o plimbare prin orasel si incheiem victoriosi ziua oamenilor muncii.
Pajisti, drumeaguri si sate
O zi super faina! Multumiri fetelor organizatoare si speram la un sezon cat mai plin!

Mai multe poze de la excursia asta: click aici!