2 aprilie 2012

Anza-Borrego Desert State Park


In martie am plecat pentru trei saptamani in SUA. Am vizitat cateva locuri interesante si am facut un pic de drumetie pe acolo, iesiri pe care o sa le povestesc pe scurt aici in vreo cinci posturi. Primul post din seria asta e drumetie scurta in apropiere de San Diego in desertul Anza-Borrego.

Pe scurt: e o arie protejata, un desert imens de vreo 2400kmp in care sunt vreo 180km de drumuri de bicicleta si trasee de drumetie. Planul meu e sa ajung in localitatea Borrego Springs unde se afla centrul de vizitare a desertului iar de aici sa purced la o drumetie de cateva ore.
Spre desert
Ma trezesc in sunet de ceas desteptator, imi iau rucsacul pregatit de seara iar in apropiere imi cumpar ceva de mancare si o sticla de apa. Ca norocul ca mi-am instalat pe mobil un soft de navigatie ca altfel nu stiu cum ma descurcam pe aici. Imi aleg ca prima tinta Julian care e cam la vreo 70 de mile de San Diego. Conduc incet, mai am ceva de asteptat pana sa ma obisnuiesc cu stilul asta american. Totul e un pic diferit incepand cu masina care e automatica (pfff!), iesiri de pe autostrada sau ca astia depasesc pe ambele parti.

Dupa o jumatate de ceas de autostrada, telefonul ma scoate pe un drum pitoresc cu paduri intinse presarate de pajisti. Cu cat castig in altitudine vegetatia devine mai saraca iar pomii sunt din ce in ce mai uscati. Undeva printre niste munti nu prea inalti ajung in oraselul Julian. Asta o localitate micuta care pastreaza un aer de western autentic prin fatadele cladirilor si a intrat in toate ghidurile turistice pentru celebra placinta cu mere de aici. Imi propun sa fac un stop la intoarcere pentru degustare si pornesc  mai departe.
Julian - fatada pe starada principala
De aici trec un pas de mica altitudine iar soseaua intra intr-o caldare cat vezi cu ochii. Am intrat de fapt in desert, in toate directiile piatra seaca, nisip, intinderi pustii inconjurate de munti inalti. Ai senzatia ca drumul se dilata, e drept tras cu liniarul. Pe la 11 ajung la intrarea in rezervatie; aici ca de altfel in toate rezervatiile sau parcurile nationale din state oamenii astia au avut grija sa faca un fel de birou unde poti obtine orice fel de informatie turistica ai nevoie: trasee de drumetie, bicicleta, excursii organizate, camping,  poti cumpara harti sau primesti gratis schite ale traseelor din zona.
Drumetie printre cactusi
Ma informez si eu ce trasee de cateva ore sunt in regiune iar rangerul imi recomanda un mic canion cu o oaza de palmieri la capatul lui superior. Ok! pornesc la prima tura de drumetie prin desert din istoria familiei :)

Pornesc pe traseul indicat, printre tufisuri si cactusi teposi. E destul de multa lume pe aici. Peste tot la intrarea in traseu sunt diverse indicatoare: atentie la caldura, atentie la serpii cu clopotei, atentie la leii de munte... iti cam sare cheful de drumetie. Merg pe un soare izbitor, sunt precis 40 de grade iar in nesabuinta mea de paltonar am uitat sa iau la mine ceva sa imi acopar teasta. In urma cu cateva zile orbecaiam prin ceata in Pfälzerwald la vreo 6 grade iar acum simt ca ma topesc. Chestie de obisnuinta, pana la urma.
Peisajul e impresionat, stanci gigantice, nisip, o vegetatie cel putin exotica, pasari de prada ce roiesc pe deasupra, e ca intr-un western real. Totul pare atat de strain lumii din care provin incat m-ar putea convinge cineva cu usurinta ca sunt pe Marte.
Desertul vazut de la "firul ierbii"
Mai inaintez vreme de o ora pana la capatul canionului. Aici gasesc si oaza cu pricina, fiind niste izvoare pe aici vegetatia a explodat pe cativa zeci de metrii patrati, palmieri gigantici si multe flori iar cel mai important... e umbra! Stau sub un palmier cat toate zilele vreo jumatate de ceas sa imi golesc mintea, e o liniste de te dor urechile, doar din cand in cand se aude vreun avion la mare departare. Cand mai sosesc si altii ca mine, doritori de umbra ma pun si eu in miscare inapoi spre centrul de informare.
Mica oaza la capatul traseului turistic
Mai citesc una-alta despre desert, ma mai holbez la suveniruri, mai fac o scurta plimbare prin imprejurimi, o poza si ma indrept din nou spre Julian. Daca aveti drum pe aici nu ezitati sa intrati intr-o placintarie cunoscuta in toata America: Julian Pie Company, aici primesti o placinta de mere ca in filmele copilariei, au si wlan am sunat de aici acasa.

Din Julian am pornit din nou la drum spre coasta. Drumul devine din ce in ce mai larg pana ma afund din nou in autostrada. O ora mai tarziu sunt in San Diego. Asta a fost prima intalnire cu desertul, mai am in plan o multime de chestii: Death Valley, Joshua Tree, Grand Canyon... revin!

Mai multe poze din desertul Anza-Borrego: click aici.