5 aprilie 2012

Death Valley


Dupa noaptea plina de stele si friguroasa din Parcul National Joshua Tree am pornit in tromba caci mi-am propus sa ajung in Death Valley. Prima etapa e o autostrada destul de aglomerata, face legatura intre Las Vegas si LA, o parasesc rapid si pornesc spre nord pe directia Panamint Springs pe o autostrada atat de goala cum doar in filme se poate vedea. Doar cate un camion din cand in cand in rest desert si soare izbitor.
Poza preferata din vale
Dupa ore intregi de condus singur prin desert ajung si la intrarea in Parcul National Death Valley. Aici peisajul chiar te da pe spate. Daca ati vazut Star Wars stiti ce vreau sa spun, din nou senzatie de Marte, Luna sau ceva de genul asta. Stancile par a fi din metal iar vegetatia e cel putin ciudata. Singura senzatie terestra e soseaua impecabila si cerul albastru.

La Panamint Springs, localitatea vestica de intrare in parc, am bagat ceva benzina. Pretul e mult mai mare decat cel al pietei dar nu poti comenta nimic suntem la capatul pamantului pe aici nu exista concurenta. Prima oprire mai lunga am facut-o la Stovepipe Wells. Asta e un punct central in parc, de aici poti porni in orice colt al lui. Aici ai o benzinarie, niste mici magazine si de vizitat sunt niste dune de nisip gigantice pe care m-am plimbat si eu vreme de o ora. Nu am rezistat mult prin nisip din pricina caldurii, nu vreau sa stiu cum e pe aici in toiul verii.
Dunele de la Stovepipe Wells
Daca vreti vizitati Death Valley, e bine de stiut ca pe aici se cam viziteaza locurile in stil american, adica din masina cu niste opriri la locurile cele mai interesante. Drumetie sau bicicleta pot face doar cei mai rai dintre noi, este extrem de cald, in lunile de vara temperaturile pot trece lesne de 50 de grade. Eu unul m-as incumeta doar in lunile de "iarna" cu temperaturi de vreo 20 de grade.
Drumul spre Artist Palette
De dormit se poate chiar si aici in mijlocul parcului fie in Stovepipe Wells sau la Furnace Creek, casute sau motel cu piscina si palmieri + teren de golf, culmea ecologiei si un pic cam piperat ca pret. Eu am ales sa dorm la marginea parcului in localitatea Betty, pret mic si un drum pana acolo extrem de spectaculos cu vreo 2000m diferenta de nivel.

Aici in micul orasel Betty, m-am cazat pentru o noapte. Totul arata ca in filmele clasice americane, un bar pline de truckeri si morociclisti, o benzinarie prafuita si motelul unde sunt cazat si eu. Seara am mancat si eu un burger cu truckeri si am mai cumparat cate una alta din benzinarie.

Dimineata m-am trezit devreme, probabil printre primii din tot motelul. Am pornit din nou la drum urmand sa traversez intreg parcul national de la nord spre sud. Prima oprire am facut-o la Furnace Creek unde m-am plimbat un pic prin centrul pentru vizitatori. Si aici la fel ca in Joshua Tree totul e foarte bine organizat, brosuri de tot felul, harti, informatii, poti vedea chiar un film despre vale care se repeta la fiecare ora. Mi-a placut!
Intinderi de sare la Badwater
De aici am dat gaz pana la Badwater. Asta ar fi unul dintre cele mai joase puncte de pe planeta, e undeva la -855m altitudine intr-un desert de sare. Te poti plimba la nesfarsit pe un covor de sare, drept ca in palma, intre niste muntii de vreo 3000m altitudine. Plimbarea dureaza atat cat te tin lichidele. E o caldura de se topesc genunchii... eu am renuntat dupa jumatate de ora, dupa ce am facut o tona de poze si am degustat un pic si sarea de aici.
Zabriskie Point
Urmatorul punct de vizitat a fost Artist Palette, un drum cu sens unic care te plimba printr-un canion spectaculos. Peretii sunt colorati din pricina mineralelor de aici de la verde spre albastru, galben sau potocaliu in toate nuantele posibile. De aici nu am mai zabovit prea mult in parc si am condus in continuare spre sud. Spre seara avea sa ajung in Las Vegas iar dupa o pauza de condus urmand sa pornesc spre Grand Canyon. Va urma!
Directia Vegas!
Mai multe poze din Death Valley: click aici!

Alte plimbari si drumetii cu ocazia asta prin SUA: