6 martie 2012

Deidesheim


Season Opening !!! adica frate, am iesit din barlog. Miroase peste dealuri a pamant dezghetat, a flori anemice sau frunze putrede si asteptam de mult momentul asta. Ieri ne-am scos de prin dulapuri bocancii, pantalonii de trekking si tot felul de chestii pe care nu le-am vazut de cateva luni bune. Yupppy! se pleaca prin paduri.

Ne trezim de dimineata, impachetam rucsaceii, sarim in masina si alunecam pe autostrada pustie pana in Pfälzerwald. Pe drum oprim la o benzinarie si mai bagam ceva in rezervor: 1,70€/1 litru de benzina. Asta da pret! nu stiu ce sa mai zic, nu stiu cum dracu o sa ajungem la munte in fiecare weekend peste cativa ani. Probabil va trebui sa ne mutam pe ceva munti, prin Alpi pe undeva.

Pietre si ceturi
Deidesheim e o localitate micuta pe partea estica a masivului. Mica, draguta, cocheta, are gara si legaturi super bune cu orasele din apropiere. Probabil ca vara e mare activitate turistica in zona. Peste tot am vazut poteci proaspat marcate, indicatoare, harti si tot felul de chestii din astea de marketing turistic. In plus au multe crasme si terase si se zice ca fac un Riesling tare bun.

Azi puteai sa dai cu bomba pe aici. Suntem doar noi, e liniste si pace prin padure. Nu am intalnit decat vreo 3 drumeti pierduti prin ceata si doi mountainbikeri vijeliosi. La poalele dealului puteam deja sa vedem ce ne asteapta mai sus. Pe toate varfurile si varfuletele atarna o caciula deasa de ceata de culoarea laptelui. Pai, nu am mai mers de mult prin ceata... eu care credeam ca a venit deja primavara, ce amator!
Printre pini, ce poteca faina de mtb...
Ajunsi in apropierea varfului Eckkopf ceata devine foarte deasa. E atat de deasa incat are loc un fenomen interesant: nori se freaca de tot ce intalnesc, crengi, frunze, ace de pini, parul, hainele turistilor si totul se transforma instantaneu in apa care curge suroaie.

Daca esti un pic paranoia ai impresia ca te urmareste cineva tot timpul. Fenomenul se amplifica la fiecare adiere de vant. Norul se plimba prin padure iar picaturile de apa care cad pe frunzele uscate par ca se plimba si ele odata cu vantul. E pentru prima data cand vad asa ceva. Totul functioneaza ca un burete, la fel si noi.
Nu ploua, tocmai a trecut un nor
In preajma varfului trecem pe langa o ruina gigantica. Candva prin epoca medievala satele din zona si-au construit din piatra o cetatuie de aparare de dimensiuni considerabile. Zidul inconjurator inca e vizibil pe portiuni mari, iar in interior sunt nenumarate urme ale locuintelor construite si ele trainic din piatra. Ce sa zic, astia erau pusi pe munca de acum 700 de ani.
Inscriptii, cruci si chestii
Chiar pe varf e mica cabana. Miroase bestial a varza calita si carnati fripti, dar rezistam tentatiei. Lasam in urma chiotele de bucurie a unor pensionari si coboram pe traseul nostru.

Undeva pe langa un mic refugiu (Am Weißen Stich) pierdem ca niste amatori poteca buna si coboram voiosi prinsi in discutii filosofice pe drumul gresit. Candva ne intrebam de ce nu ajungem, traversam o sosea asfaltata, care nu apare pe harta noastra si ne dam seama ca suntem complet "amboulea".

Ajungem intr-o alta localitate, ca norocul ca aici totul merge ca ceasul inclusiv transportul in comun. Trei sfert de ora mai tarziu suntem inapoi in Deidesheim, la punctul de plecare. Ne propunem sa mai facem traseul asta candva in vara, fara ceata sa vedem si noi lumea inconjuratoare. 
O jumatate de sambata reusita, multi kilometri printr-o padure ca in filmele cu vampiri. O ratacire spectaculoasa care deschide sezonul de munte 2012. Speram anul asta la cat mai multe "clipe libere".

Mai multe poze de la excursia noastra: click aici.
Pentru descrierea traseului (in germana) + o mica harta: click aici.

Salutare si mult spor(t)!